Decizia ÎCCJ nr. 172/2025 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării 24. Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 1 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin existența chestiunii de drept ce condiționează judecata, referitoare la modul de calcul al soldei de funcție prevăzute în anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 de la data intrării în vigoare a legii, pe baza salariului minim brut garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului, ca produs dintre acesta și coeficientul de ierarhizare. ... 25. Chestiunea de drept nu a fost tranșată de instanța supremă anterior, în discuție nefiind analiza comparativă și eventuala relație ce se stabilește între nivelul salariului de bază minim brut pe țară și cel al soldei de funcție și nici valorificarea coeficienților de ierarhizare la stabilirea acestei componente salariale, ci însăși modalitatea de stabilire a acesteia, în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, de la data intrării în vigoare, ca produs între salariul minim brut stabilit prin hotărârile Guvernului în vigoare și coeficientul de ierarhizare corespunzător din anexa nr. VI, în condițiile posibilității pronunțării unor soluții divergente în materie, deoarece interpretările și aplicările diferite ale legii în problema alcătuirii dreptului salarial în discuție nu pot fi excluse. De altfel, aceasta a fost rațiunea legiuitorului care a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, obligând instanțele să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunilor de drept cu a căror soluționare au fost învestite. ... 26. Atât expunerea de motive din preambul, cât și art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt restrictive în ceea ce privește marja de apreciere de care mai dispune o instanță învestită cu o cauză având obiectul prevăzut la art. 1 din ordonanță cu privire la oportunitatea sesizării privind problema de drept care implică drepturile salariale cuvenite personalului plătit din fonduri publice și care nu a primit vreo soluție din partea instanței supreme. ... 27. Astfel, instanța este obligată la sesizarea instanței supreme, în scopul obținerii unor soluții obligatorii cu caracter general, pentru a se cunoaște tratamentul salarial în orice context al aplicării legii, socioeconomic-juridic, adică nu numai atunci când chestiunea devine litigioasă, ci inclusiv la nivelul angajatorilor și autorilor bugetului general consolidat, pentru a fi în măsură să îl prevadă. ... 28. În acest sens s-a instituit o modalitate parțial derogatorie de la art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, din perspectiva puterii de apreciere pe care o mai are instanța cu privire la oportunitatea sesizării, în vederea obținerii cât mai prompte a interpretării obligatorii ce face corp comun cu legea sa, spre deosebire de o hotărâre judecătorească ce are efecte relative, chiar dacă recunoaște drepturi cu potențial de aplicare generală, în materia celor salariale, plătite din fonduri publice. ... 29. Altfel spus, dacă generalitatea dreptului salarial plătit din fonduri publice impune ca el să fie recunoscut la același nivel, tuturor în situații identice sau comparabile, atunci acest drept trebuie să se stabilească prin decizie care are efecte similare cu ale legii, pentru că altfel s-ar perpetua situațiile de inegalitate între cei care trebuie să beneficieze de tratament identic. ... 30. Faptul că, până în prezent, practica nu este divergentă, nu prezintă relevanță în privința condițiilor de sesizare în reglementarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ea putând fi cel mult o situație circumstanțială. ... 31. Chestiunea de drept vizează perioada imediat următoare intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 în care își are sursa dreptul reclamat pentru un interval ulterior, până în anul 2023, și totodată, nu are în vedere aspectul care ține de aplicarea legii la cazul concret, al lipsei unei funcții similare în plată care ar atrage incidența reglementării tranzitorii cuprinse în art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, al coeficientului de ierarhizare efectiv cuvenit ori încadrarea reclamantului într-o ipoteză sau alta a normelor prin care se realizează aplicarea legii salarizării, ci în mod exclusiv și abstract, reglementarea și determinarea soldei de funcție prevăzute în anexa nr. VI a legii de la data adoptării acesteia, pe baza salariului minim brut garantat în plată, stabilit succesiv prin hotărâri ale Guvernului, ca produs dintre acesta și coeficientul de ierarhizare corespunzător, din aceeași anexă. ... ...