Decizia CCR nr. 313/2018Punctul 8

8. Cel de-al doilea principiu pretins a fi încălcat este principiul precauției, prevăzut la art. 191 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, potrivit căruia politica Uniunii în domeniul mediului urmărește un nivel ridicat de protecție, ținând seama de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Uniunii. Aceasta se bazează pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul „poluatorul plătește“. Potrivit Comisiei Europene, principiul precauției poate fi invocat atunci când un fenomen, un produs sau un proces poate avea efecte periculoase, identificate printr-o evaluare științifică și obiectivă, iar aceasta evaluare nu permite determinarea cu suficientă certitudine a riscului. Aplicarea principiului precauției se înscrie astfel în cadrul general al analizei riscurilor (care include, pe lângă evaluarea riscurilor, și gestionarea și comunicarea riscurilor), mai exact, în contextul gestionării riscurilor, care corespunde fazei de luare a deciziei. Legea de modificare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 a fost adoptată fără o evaluare care să permită determinarea cu suficientă certitudine a riscului. Evaluările științifice și expertizele care au stat la baza fundamentării directivelor europene din domeniul mediului arată că mineritul nu este o activitate compatibilă cu ariile naturale protejate și nu se înscrie în categoria celor pentru care se permit excepții pentru modificarea limitelor (declasarea) ariilor naturale protejate. Aceste prevederi au la bază studii care identifică potențialele efecte negative, pornind de la evaluarea datelor științifice disponibile. În condițiile în care nici măcar nu sunt cunoscute ariile naturale protejate care ar putea fi afectate de acest proiect legislativ, gradul de incertitudine științifică este implicit. Nefiind cunoscute ariile naturale protejate care ar urma să fie afectate, este, practic, absolut imposibil de evaluat modul în care va fi afectată coerența rețelei europene de arii naturale protejate. Așadar, compensarea cu o suprafață echivalentă, evaluată și clasată ca arie naturală protejată, nu este suficientă pentru a modifica/declasa o altă arie naturală protejată. Pentru aceasta e nevoie de o evaluare care să stabilească, pe de o parte, că motivele și scopurile pentru care s-a instituit regimul de protecție pentru aria naturală protejată nu vor fi afectate, iar pe de altă parte, că nu va fi afectată coerența rețelei europene de arii naturale protejate. Legea supusă controlului de constituționalitate eludează, practic, acest lucru. ...