Decizia CCR nr. 313/2018Punctul 5

5. Primul principiu este consacrat de art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, care prevede că regimul de arie naturală protejată are prioritate în fața altei dezvoltări, iar excepțiile sunt de strictă interpretare. Or, prin modificarea adoptată, amplasamentele pe care sunt aprobate licențe de exploatare miniere pierd statutul de protecție, instituindu-se principiul opus, conform căruia proiectele de minerit sunt prioritare în fața ariilor protejate peste care acestea se suprapun. Autorii arată că „faptul că proiectele de minerit sunt dezvoltări incompatibile într-o arie naturală protejată este statuat chiar de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, care a adoptat o recomandare pentru Congresul Mondial pentru Conservare din octombrie 2000 desfășurat la Amman, în Iordania, prin care sugera că mineritul nu ar trebui să se practice în anumite categorii de arii protejate. Recomandarea 2.82 include o secțiune care «Cere tuturor statelor membre ale UICN să interzică prin lege orice activități de prospecțiuni și extracție a resurselor minerale în ariile protejate ce corespund categoriilor UICN I-IV de management al ariilor protejate». Recomandarea mai include, de asemenea, un paragraf referitor la categoriile V și VI de arii protejate: «în categoriile V și VI, vor fi acceptate activități de prospectare și extracție localizată numai dacă natura și mărimea activităților propuse pentru proiectul minier indică o compatibilitate între activitățile proiectului și obiectivele ariilor protejate». Aceasta este o recomandare și în niciun caz o obligare a guvernelor; unele au interzis mineritul în ariile protejate din categoriile I-IV, altele însă nu. Din aceste motive, mineritul este genul de obiectiv față de care aria naturală protejată ar trebui să fie prioritară, și nu invers“. ...