Decizia CCR nr. 305/2018Punctul 6

6. Totodată se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 și 25 aprilie 2006, pronunțate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit, Rekvényi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României și, respectiv, Dammanm împotriva Elveției, prin care Curtea de la Strasbourg a reținut că o lege reprezintă o normă enunțată cu suficientă precizie, astfel încât orice persoană să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat. Se mai susține că principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu de drept al Uniunii Europene, respectiv principiul încrederii legitime, potrivit căruia legislația trebuie să fie clară și previzibilă, unitară și coerentă, iar posibilitatea modificării normei juridice trebuie să fie limitată, astfel cum se desprinde din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunțată în Cauza C-91/92 Paola Faccini Dori împotriva Recreb Srl, sau Hotărârea din 22 octombrie 1987, pronunțată în Cauza C-314/85 Foto-Frost împotriva Hauptzollamt Lubeck-Ost. ...