Decizia CCR nr. 563/2016Paragraful 7

5. Se mai invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 şi 25 aprilie 2006, pronunţate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit, Rekvenyi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României şi, respectiv, Dammanm împotriva Elveţiei, prin care Curtea de la Strasbourg a reţinut că o lege reprezintă o normă enunţată cu suficientă precizie, astfel încât orice persoană să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat. Se mai susţine că principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu de drept al Uniunii Europene, respectiv principiul încrederii legitime, potrivit căruia legislaţia trebuie să fie clară şi previzibilă, unitară şi coerentă, iar posibilitatea modificării normei juridice trebuie să fie limitată, astfel cum se desprinde din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunţată în Cauza C-91/92 Paola Faccini Dori împotriva Recreb Srl, sau Hotărârea din 22 octombrie 1987, pronunţată în Cauza C-314/85, Foto-Frost împotriva Hauptzollamt Lubeck-Ost.