Decizia CCR nr. 263/2018Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se susține că autorul excepției invocă, mai degrabă, o problemă de interpretare și aplicare a textului criticat, în concret de stabilire a încadrării juridice a faptelor care fac obiectul cauzei penale în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. Se susține că, pe de o parte, art. 3 din Legea nr. 143/2000 sancționează traficul internațional de droguri, în timp ce art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu care textul criticat este comparat, sancționează traficul național, iar, pe de altă parte, chiar dacă faptele incriminate la art. 3 anterior menționat presupun și activitatea de transport, totuși, aceasta este o acțiune diferită de cea incriminată la art. 2 din Legea nr. 143/2000. Se arată că acesta din urmă are în vedere transportul național al drogurilor de risc și mare risc, pe când art. 3 din Legea nr. 143/2000 implică și protecția relațiilor sociale referitoare la frontiera de stat și, în subsidiar, și pe cele referitoare la Codul vamal. Pentru aceste motive, se susține că obiectul material al infracțiunii prevăzute la art. 3 din Legea nr. 143/2000 este mai complex decât cel al art. 2 din Legea nr. 143/2000. Se arată că și urmările imediate ale celor două infracțiuni sunt diferite. Se susține că această problemă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 15 din 25 aprilie 2017, prin care a statuat că în ipoteza invocată de autorul excepției există un concurs între infracțiunile reglementate la art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. ...