Decizia CCR nr. 236/2018Punctul 25

25. În prezenta cauză, autorul excepției nu critică dispozițiile art. 140-142 din Codul de procedură civilă din perspectiva reținută de instanța constituțională prin Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, și Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, precitate. Aprecierea că motivele de bănuială legitimă pe care sa fundamentat prima cerere de strămutare ar putea subzista și în cazul instanței competente să soluționeze cererea de strămutare nu poate constitui prin ea însăși motiv determinant al suspiciunii de parțialitate a judecătorilor învestiți cu soluționarea cererii de strămutare. În aceste condiții, nu se poate identifica vreun motiv care să permită constatarea că normele procesual civile criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate și pot conduce la înfrângerea principiului înfăptuirii în numele legii și al unicității, imparțialității și al egalității justiției pentru toți, de vreme ce hotărârea asupra strămutării rezolvă un incident procedural cu privire la instanța sesizată, iar nu fondul cauzei. ...