Decizia CCR nr. 229/2018Punctul 17

17. Referitor la aceste susțineri, Curtea reține că, prin Decizia nr. 451 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2011, a constatat că „serviciul public cu specific silvic“ implică marcarea arborilor, eliberarea de documente pentru transport și valorificare, precum și paza pădurilor, în caz de solicitare, iar aceste acțiuni reprezintă etapa premergătoare exploatării lemnului de către personalul silvic care funcționează în cadrul ocoalelor silvice. În prezenta cauză, analizând legislația incidentă în materie, Curtea reține că sfera de cuprindere a acestei noțiuni este mai largă decât cea menționată în Decizia nr. 451 din 12 aprilie 2011 și presupune, pe lângă acțiunile ce premerg exploatării lemnului și, respectiv, pazei pădurilor, și alte activități cu caracter tehnic, în vederea asigurării ocrotirii, dezvoltării și integrității fondului forestier național. Astfel, potrivit art. 11, cuprins în titlul II - Fondul forestier proprietate publică, cap. I - Administrarea fondului forestier proprietate publică a statului din Legea nr. 26/1996 privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, „Regia Națională a Pădurilor exercită și atribuții de servicii publice cu specific silvic“, iar potrivit art. 15, în pădurile proprietate privată ale altor deținători, precum și în vegetația forestieră din afara fondului forestier, serviciile de specialitate sunt prestate de Regia Națională a Pădurilor, la cerere, contra cost. ...