Decizia CCR nr. 241/2018Punctul 9

9. Avocatul Poporului precizează că dispozițiile art. 315 alin. (2) lit. c) și art. 318 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituționale. În acest sens consideră că, prin edictarea normelor procesual penale criticate, legiuitorul nu a nesocotit principiul egalității în fața legii. În ceea ce privește conținutul ordonanțelor de clasare și de renunțare la urmărire, pe lângă elementele standard descrise de art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală, acestea mai cuprind și elemente specifice fiecărei măsuri dispuse. Precizează că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. De asemenea apreciază că nici celelalte critici de neconstituționalitate expuse de autor, raportate la normele constituționale invocate, nu pot fi reținute, întrucât prin prevederile legale supuse controlului de constituționalitate nu se aduce atingere drepturilor constituționale invocate. Reține că ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală este verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar, când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. În ipoteza în care a fost întocmită de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ordonanța este verificată de procurorul-șef de secție, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. Totodată, potrivit prevederilor art. 318 alin. (12) din Codul de procedură penală, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, verificată potrivit celor menționate, se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părților, suspectului, persoanei vătămate și altor persoane interesate și se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Primind ordonanța, judecătorul de cameră preliminară va stabili termenul de soluționare și va dispune citarea persoanei care a făcut sesizarea, a părților, suspectului, persoanei vătămate, precum și altor persoane interesate. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu participarea persoanei care a făcut sesizarea, a părților, a suspectului, a persoanei vătămate, precum și altor persoane interesate, precum și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei soluției de renunțare la urmărirea penală. Judecătorul de cameră preliminară este obligat să verifice legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate. În atare condiții apreciază că susținerile autorului, referitoare la o posibilă diferență de tratament instituită de normele criticate, dar și de soluția de renunțare la urmărirea penală, nu pot fi reținute sub aspectul neconstituționalității. ...