Decizia CCR nr. 252/2018Punctul 84

84. Susținerile președintelui Senatului, în sensul că, după reexaminare, legea nu mai poate face obiectul controlului a priori de constituționalitate, întrucât Curtea nu urmează a se pronunța asupra unei legi noi, adoptate de Parlament, ci asupra aceleiași legi care a fost deja supusă controlului de constituționalitate, nu pot fi reținute. În acest context, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a mai fost confruntată cu astfel de situații, respectiv ca, ulterior reexaminării legii în condițiile art. 147 alin. (2) din Constituție, să fie sesizată cu o obiecție de neconstituționalitate, aspect care nu a dus eo ipso la soluția de inadmisibilitate a unei astfel de sesizări. Din contră, spre exemplu, prin Decizia Curții Constituționale nr. 419 din 18 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, pronunțată tot într-un control a priori de constituționalitate, s-a constatat că Parlamentul a pus de acord cu Decizia Curții nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, textele de lege care anterior au fost constatate ca fiind neconstituționale prin decizia menționată. Exercitând acest control de constituționalitate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (2) din Constituție, Curtea a precizat că examinează „modul în care Parlamentul României a pus de acord prevederile Legii privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente cu Decizia Curții Constituționale nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005“. ...