Decizia CCR nr. 252/2018Punctul 140

140. Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse art. I pct. 110 [cu referire la art. 62 alin. (3) ] din lege, Curtea reține că autorii obiecției de neconstituționalitate pornesc de la premisa greșită potrivit căreia, în perioada suspendării din funcție a judecătorului și procurorului, indiferent de motivele care au generat-o, trebuie să îi fie aplicabile dispozițiile referitoare la interdicții și incompatibilități prevăzute de art. 5 și 8 din Legea nr. 303/2004. Or, Curtea, prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, a specificat că „în ipoteza suspendării din funcție la cerere «pentru situații personale deosebite» nu există niciun motiv pentru care să nu opereze interdicțiile și incompatibilitățile specifice calității de judecător/procuror“ [paragraful 188]. În consecință, Curtea a constatat încălcarea art. 125 alin. (3) și art. 132 alin. (2) din Constituție cu privire la art. I pct. 109 din lege cu referire la art. 62 alin. (3) sintagma „nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și art. 8“ prin raportare la art. 62 alin. (1^3) . Acest ultim text se referea la dreptul judecătorului/procurorului de a solicita suspendarea din funcție „în situații personale deosebite“ pe o durată de cel mult 3 ani. Așadar, numai în această situație reglementată de art. 62 alin. (1^3), Curtea nu a acceptat încetarea interdicțiilor și incompatibilităților, având în vedere caracterul prea larg de aplicare/cuprindere a acestui text, dar fără a constata neconstituționalitatea sa. Legiuitorul a pus de acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 45 din 30 ianuarie 2018 dispozițiile art. 62 alin. (3) , eliminând atât trimiterea la art. 62 alin. (1^3), cât și art. 62 alin. (1^3) în sine. ...