Decizia CCR nr. 251/2018Punctul 12

12. Dispozițiile art. I pct. 15, cu referire la art. 23 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, prevăd următoarele: „Membrii Consiliului Superior al Magistraturii desfășoară activitate permanentă și nenormată și nu exercită activitatea de judecător sau procuror, cu excepția membrilor de drept“. Prin Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, Curtea a arătat, în considerentele de la paragraful 153, că aceste dispoziții trebuie puse „în acord cu cele statuate de Curte prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018 sub dublul aspect al incompatibilității dintre funcția de ministru al justiției și calitatea de judecător sau procuror în activitate și al valorificării duratei mandatului de ministru al justiției pentru stabilirea/actualizarea sau recalcularea drepturilor de pensie de serviciu potrivit Legii nr. 303/2004“. Astfel, având în vedere că, prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, Curtea a constatat incompatibilitatea dintre funcția de ministru al justiției și calitatea de judecător sau procuror, această concluzie trebuie să se reflecte și în planul dispozițiilor art. I pct. 15 din Legea privind modificarea și completarea Legii nr. 317/2004, care, însă, în procedura reexaminării legii, nu au fost modificate în sensul celor mai sus arătate, legiuitorul menținându-le în aceeași redactare. Prin urmare, se creează ipoteza potrivit căreia, în temeiul acestui text, ministrul justiției, în calitatea sa de membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, poate exercita, în același timp, și activitatea de judecător sau procuror, ceea ce contravine deciziilor nr. 45 din 30 ianuarie 2018 și nr. 61 din 13 februarie 2018 și echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (2) și (4) din Constituție. ...