Decizia CCR nr. 251/2018Punctul 63

63. Punerea de acord a unor prevederi legale declarate neconstituționale cu deciziile Curții Constituționale este un scop în sine, astfel cum rezultă din prevederile art. 147 alin. (1) și (2) din Constituție, însă, sub aspectul procedurii legislative, această intervenție cunoaște două modalități proprii, specifice și fundamental diferite, după cum decizia prin care s-a constatat neconstituționalitatea a fost pronunțată în cadrul controlului de constituționalitate exercitat anterior intrării în vigoare a legii sau ulterior acestui moment. Limitat la aspectul ce interesează cauza de față, Curtea reține că procedura reexaminării legii este declanșată în temeiul art. 147 alin. (2) și (4) din Constituție și vizează exclusiv legile anterior promulgării, ca urmare a declarării neconstituționalității unor dispoziții din acestea pe calea controlului de constituționalitate exercitat de instanța constituțională ex ante, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție. Procedura reexaminării, fiind obligatorie pentru Parlament, nu poate depinde de depunerea unei propuneri legislative (ca expresie a inițiativei legislative) distincte, în sensul punerii de acord a legii cu decizia Curții, astfel că Parlamentul va acționa din oficiu, prin Biroul permanent al fiecărei Camere, transmițând proiectul de lege sau propunerea legislativă direct comisiei de specialitate - permanente sau speciale, după caz - pentru întocmirea unui raport în vederea reexaminării legii, în acord cu prevederile regulamentare ale fiecărei Camere sau ale Regulamentului activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, după caz. ...