Decizia CCR nr. 251/2018Punctul 117

117. În analiza acestor critici, Curtea reține că soluția legislativă cuprinsă la alin. (3) al art. 44 a fost introdusă în procesul legislativ inițial de adoptare a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004, la art. I pct. 36 din aceasta, și nu a constituit obiect al criticilor de neconstituționalitate formulate cu prilejul sesizărilor de neconstituționalitate a legii. Aceste dispoziții materializează intenția legiuitorului de a consolida poziția și statutul Inspecției Judiciare ca structură cu personalitate juridică în cadrul CSM și de a conferi activității sale un caracter mai articulat, mai coerent, deziderat menționat în expunerea de motive a legii, în forma sa inițială. În considerarea acestuia, legiuitorul a modificat o serie de dispoziții ale Legii nr. 317/2004, relevante fiind, în acest context, prevederile art. 45 alin. (1) -(4) , modificate prin art. I pct. 37 din legea examinată, prin care este reglementată, la alin. (1) , procedura sesizării Inspecției Judiciare din oficiu sau de către orice persoană interesată, inclusiv de CSM, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. În continuare, art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, al cărui conținut nu a fost modificat prin legea examinată, menține în vigoare competența ministrului justiției, a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de a promova anumite acțiuni în cazul în care, în urma efectuării verificărilor prealabile cercetării disciplinare, inspectorul judiciar emite o rezoluție de clasare, motivată de faptul că nu s-au constatat indicii ale săvârșirii unei abateri disciplinare. Prin urmare, așa cum rezultă din exemplul de mai sus, Curtea observă că legea continuă să mențină diferite atribuții ale altor subiecte de drept în cadrul procedurii acțiunii disciplinare, dar nu și pe cea de exercitare a acțiunii disciplinare în sine, dată în exclusivitate în competența Inspecției Judiciare, care fie se sesizează din oficiu, prin inspectorul judiciar, fie poate fi sesizată de către orice persoană interesată, inclusiv de către CSM. Prevederile art. 44 alin. (3) , în forma modificată, se referă la competența unică a Inspecției Judiciare de exercitare a acțiunii disciplinare, fără a afecta competența de sesizare a sa de către alți titulari, în condițiile art. 45 alin. (1) din lege. ...