Decizia CCR nr. 210/2018Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că nu este respectată exigența unei minime fundamentări în privința modului de stabilire a numărului mandatelor de senatori și deputați pentru circumscripția românilor cu domiciliul sau reședința în afara țării. Expunerea de motive a legii nu cuprinde nicio astfel de fundamentare, limitându-se să justifice adoptarea legii prin „necesitatea îmbunătățirii legislației privind domeniul electoral“. Având în vedere că numărul de mandate pentru circumscripția cetățenilor români cu domiciliul sau reședința în afara țării se stabilește prin raportarea numărului de locuitori ai acestei circumscripții la normele de reprezentare, nu este clar care sunt datele de la care legiuitorul a pornit pentru a determina numărul cetățenilor români cu domiciliul în afara țării, în condițiile în care Institutul Național de Statistică nu furnizează acest număr. Aplicând normele de reprezentare, se ajunge la concluzia că legiuitorul a avut în vedere existența unui număr aproximativ de 300.000 de cetățeni români cu domiciliul în străinătate. Or, potrivit recensământului din 2011, numai numărul persoanelor plecate pentru o perioadă îndelungată în străinătate (12 luni și peste) era de 727.540 de cetățeni români, ceea ce ridică și mai mult un semn de întrebare referitor la modul în care a fost fundamentat numărul cetățenilor români cu domiciliul în afara țării în scopul stabilirii numerelor de mandate în Parlament pentru circumscripția acestora. Se mai arată că acest aspect a fost sesizat și de Consiliul Legislativ în avizul său referitor la propunerea legislativă privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente. În consecință, se apreciază că dispozițiile legale criticate nu sunt fundamentate, ceea ce, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, constituie o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. ...