Decizia ÎCCJ nr. 143/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizării 46. Temeiul sesizării este reprezentat de prevederile O.U.G. nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată de dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă. ... 47. În ceea ce privește domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 62/2024, art. 1 stabilește că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 48. Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată prevede următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 49. Se constată că O.U.G. nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4 din ordonanța de urgență. ... 50. În acest context normativ, se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; ... (iii) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; ... (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 51. Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite toate condițiile anterior enunțate, se constată că primele două condiții legale sunt îndeplinite. ... 52. Astfel, cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare în primă instanță, pe rolul unui complet de judecată specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal, pe rolul Tribunalului Botoșani. ... 53. Totodată, litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din O.U.G. nr. 62/2024, fiind vorba despre un proces în care reclamanții, având calitatea de funcționari publici în cadrul instanțelor chemate în judecată, solicită un salariu egal cu al colegilor lor, funcționari publici în cadrul altor instanțe, ce au aceleași funcții/grade/gradații și al căror salariu a fost stabilit prin includerea în acesta a două foste sporuri recunoscute prin hotărâri judecătorești emise anterior anului 2010, hotărâri judecătorești lămurite (în sensul duratei aplicabilității lor), prin încheieri de lămurire dispozitiv pronunțate în perioada 2020-2021. ... 54. În analiza condiției existenței unei chestiuni de drept se impune precizarea că admisibilitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 62/2024 nu poate fi desprinsă de condiția existenței unei chestiuni reale de drept, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile. ... 55. Cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 62/2024, întrucât prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii judiciare neunitare, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză. ... 56. În același sens, în sesizările formulate în temeiul O.U.G. nr. 62/2024 trebuie avut în vedere preambulul acestui act normativ, în care s-a ținut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 41 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 21 octombrie 2024, și Decizia nr. 53 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1191 din 29 noiembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept). ... 57. Rămân valabile cazurile incontestabile în care s-a stabilit că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, cum ar fi: a) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 58. Prin urmare, problema dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni de drept asemănătoare, de natură a oferi instanțelor naționale suficiente repere interpretative pentru soluționarea cauzelor cu care au fost învestite, inclusiv prin considerente cu caracter de principiu. ... 59. Procedând la verificarea acestei condiții de admisibilitate, se observă că, potrivit sesizării instanței de trimitere, se solicită lămurirea a două probleme de drept, respectiv: – dacă dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 30 alin. (5) și (6) din Legea-cadru nr. 330/2009, art. II art. 1 din O.U.G. nr. 80/2010, art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 6 lit. b) din același act normativ, se interpretează în sensul că egalizarea salariilor la nivel maxim se realizează și prin includerea în salariul plătit a sumelor corespunzătoare fostului spor privind suplimentul postului de 25% și a fostului spor corespunzător treptei de salarizare de 25% recunoscut altor funcționari cu funcții similare prin acte administrative sau prin hotărâri judecătorești, independent de Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite; și ... – dacă dispozițiile art. 2.523 din Codul civil se interpretează în sensul că dreptul la acțiunea de stabilire a salariilor la nivel maxim se naște de la momentul în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești de lămurire a dispozitivului/actele administrative care au recunoscut salariul maxim aflat în plată în raport cu care se face compararea sau dreptul la acțiune se naște de la momentul încasării salariilor. ... ... 60. Privind prima întrebare, este de remarcat faptul că se solicită interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014 introdus prin Legea nr. 71/2015 referitor la egalizarea nivelului maxim de salarizare, coroborat cu cele ale art. 30 alin. (5) și (6) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind valorificarea sporurilor acordate prin legislația anterioară adoptării legii-cadru, ale legilor anuale de salarizare ulterioare, respectiv O.U.G. nr. 80/2010, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014, precum și ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 6 lit. b) din același act normativ, în sensul de a se răspunde dacă egalizarea salariilor la nivel maxim se realizează și prin includerea, în salariul plătit, a sumelor corespunzătoare fostului spor privind suplimentul postului de 25% și a fostului spor corespunzător treptei de salarizare de 25%, recunoscute altor funcționari cu funcții similare prin acte administrative sau prin hotărâri judecătorești, independent de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20 din 21 septembrie 2009, pronunțată pe calea recursului în interesul legii. ... 61. Instanța de trimitere a invocat Legea-cadru de salarizare nr. 330/2009 și legile anuale de salarizare anterioare Legii-cadru nr. 153/2017, considerând că au relevanță în supraviețuirea dreptului salarial ulterior anului 2009, iar raportarea la noua lege-cadru vizează același aspect, în contextul încadrării personalului în funcțiile prevăzute de noua lege și al aplicării principiilor generale ce o guvernează, incident în cauză fiind nu doar cel al nediscriminării, prevăzut de art. 6 lit. b) , ci și principiul egalității, reglementat de lit. c) a aceluiași articol. Deși sesizarea are ca obiect drepturile reglementate de dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, norma de drept substanțial nu a fost indicată în cuprinsul întrebării. ... 62. De aceea, întrebarea ar trebui reformulată astfel: În interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 30 alin. (5) și (6) din Legea-cadru nr. 330/2009, art. II art. 1 din O.U.G. nr. 80/2010, art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2014, precum și ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 6 lit. b) și c) din același act normativ, egalizarea salariilor la nivel maxim se realizează și prin includerea în salariul plătit a sumelor corespunzătoare drepturilor privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, reglementate de dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, recunoscute altor funcționari cu funcții similare prin acte administrative sau prin hotărâri judecătorești, independent de Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite? ... 63. Punctele de vedere teoretice și hotărârile judecătorești transmise de instanțe relevă existența unor litigii cu potențial de repetitivitate cu risc de conturare a unei practici judiciare neunitare, în condițiile în care au fost pronunțate, la nivelul tribunalelor, atât soluții de admitere, cât și de respingere a acțiunilor de acest tip, unele rămase definitive în recurs sau prin nerecurare. ... 64. Caracterul neunitar al jurisprudenței izvorăște, cu precădere, din modalitatea în care au fost aplicate principiile nediscriminării și egalității, reglementate de prevederile art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin raportare la elementele de salarizare reglementate de art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, evaluate în succesiunea temporală a legilor-cadru de salarizare intervenite ulterior, precum și la jurisprudența care le-a valorificat. Dificultatea acestei interpretări nu rezultă din neclaritatea conținutului normei de drept care vizează două „suplimente“ salariale, ci din coroborarea acesteia cu dispozițiile de aplicabilitate generală din Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează principiile generale în baza cărora este construit sistemul de salarizare, evaluate prin prisma considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, motiv pentru care sesizarea îndeplinește condițiile de admisibilitate. ... 65. A doua chestiune de drept ce face obiectul sesizării urmărește a stabili momentul de început al dreptului la acțiune într-o cerere de egalizare la nivel maxim în situația în care drepturile salariale la care tind a se alinia reclamanții au fost recunoscute de la momentul pronunțării hotărârilor de lămurire dispozitiv retroactiv, până în anul 2009. ... 66. Problema are un caracter subsidiar, întrucât pornește de la premisa recunoașterii drepturilor ce constituie obiectul dezlegării primei întrebări, interesul în analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate urmând a fi evaluat în raport cu soluția dată acesteia. ... + Asupra fondului sesizării cu privire la prima întrebare, astfel cum a fost reformulată 67. Chestiunea de drept substanțial a făcut obiect al dezlegării prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 s-a stabilit că, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În considerentele deciziei s-a prevăzut că: „(...) nefiind creat cadrul funcțional de acordare a drepturilor, acestea rămân doar drepturi «virtuale». În consecință, cele două drepturi nu pot fi obținute prin promovarea unor acțiuni în instanță, căci acordarea lor pe cale judecătorească ar însemna să se facă fie prin obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, fie prin eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii aplicate prin analogie, ceea ce echivalează cu o substituire în atribuțiile legiuitorului ori ale executivului, contrar celor stabilite prin Decizia Curții Constituționale nr. 820 din 3 iulie 2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.“ ... 68. Rezultă din considerentele deciziei de recurs în interesul legii sus-menționate că drepturile privitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost introduse în Legea nr. 188/1999, însă nu au fost materializate prin stabilirea unui procent sau a unei modalități de cuantificare prin legislația care reglementa salarizarea funcționarilor publici, fiind niște drepturi virtuale, și nu asociate unei norme active, astfel că nu intră în salariul funcționarilor publici. ... 69. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată în Cauza Zelca și alții împotriva României, a statuat că, în cauză, nu se poate considera că pretinsele drepturi salariale ale reclamanților au un temei suficient în jurisprudența internă, având în vedere că interpretarea instanțelor în această privință a fost divergentă. În plus, hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție din 21 septembrie 2009 pronunțată în recursul în interesul legii, care a pus capăt divergențelor în această privință, a confirmat că funcționarii publici nu aveau dreptul la sporurile pretinse. Rezultă că reclamanții nu aveau un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 70. Prin urmare, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici sub imperiul legislației anterioare, acest element de salarizare nu a fost niciodată activ. Ceea ce constituie obiect al jurisprudenței divergente, în prezent, este posibilitatea de a valorifica, pe baza principiilor nediscriminării și egalității, în calculul salariului cuvenit funcționarilor publici, cele două elemente prevăzute de statutul acestora. ... 71. În cauza ce constituie obiect al sesizării, reclamanții nu își întemeiază pretențiile exclusiv pe norma de drept substanțial, ci invocă o stare de discriminare creată exclusiv prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești anterior intervenirii deciziei de unificare a practicii judiciare, care au recunoscut existența dreptului, lămurite asupra întinderii acestuia prin încheieri pronunțate ulterior, hotărârile ulterioare valorificând Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016. ... 72. Acest mecanism nu poate constitui, în sine, un temei juridic apt să conducă la fundamentarea dreptului pretins, întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 a avut în vedere norme cu aplicabilitate generală, cum au fost coeficienții de indexare a salariilor în sistemul bugetar, egalizarea cu nivelul maxim în plată vizând aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și specialitate, și nu o situație în care se solicită valorificarea unor drepturi salariale virtuale ce nu au făcut parte din componentele salariului stabilit de legiuitor pentru categoria funcționarilor publici. ... 73. De altfel, astfel cum s-a arătat și în Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept, „78. (...) Legea-cadru nr. 153/2017, (...) a integrat dezlegările oferite prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale în normele de la art. 6 lit. b) și c) din această lege, respectiv în conținutul conceptual al principiului nediscriminării (care reclamă eliminarea oricăror forme de discriminare și instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție) și în cel al principiului egalizării în salariul maxim aflat în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică (în sensul asigurării de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală).“ și „79. Incidența Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale, în legătură cu domeniul de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017, a fost dezlegată de instanța supremă în cadrul mecanismelor de unificare, pe cale incidentală, în cuprinsul unor considerente cu valoare decizorie din Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021. 80. În acest sens, relevante sunt paragrafele 86 și 88 din această decizie, prin care s-a statuat astfel: «Principiul egalizării cu venitul maxim în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică, stabilit prin lege sau prin hotărâri judecătorești, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului, cu modificările ulterioare, nu poate fi preluat mutatis mutandis în litigiile vizând calculul drepturilor salariale în baza Legii-cadru nr. 153/2017, dat fiind faptul că această lege conține o reglementare nouă, ce instituie dispoziții distincte, inclusiv în ceea ce privește principiul egalității care, potrivit art. 6 lit. c) din lege, se înfăptuiește „prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală“. (...) Nu se poate considera că normele care reglementează salarizarea din sistemul justiției (anexa nr. V capitolul VIII din Legea-cadru nr. 153/2017) derogă de la dispozițiile cu caracter de principiu inserate în capitolele I-IV din legea-cadru. Dimpotrivă, anexele care stabilesc sistemul de salarizare pentru fiecare dintre familiile ocupaționale sunt edictate cu respectarea principiilor generale ale sistemului de salarizare cuprinse în art. 6 din legea-cadru, normele interpretându-se în coerența întregii reglementări, în mod coroborat»“. ... 74. Prin urmare, rezultă din aceste considerente că principiile egalizării și nediscriminării, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, au fost integrate în principiile care stau la baza edictării normelor Legii-cadru nr. 153/2017, astfel încât principiul egalizării cu venitul maxim în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică stabilit prin lege sau hotărâri judecătorești ce vizează norme cu aplicabilitate generală nu poate fi preluat mutatis mutandis în litigiile vizând calculul drepturilor salariale în baza Legii-cadru nr. 153/2017, dat fiind faptul că această lege conține o reglementare nouă cu dispoziții distincte, inclusiv în ceea ce privește principiul egalității. ... 75. Totodată, în dezlegarea acestei chestiuni sunt aplicabile mutatis mutandis și dezlegările Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept conținute în Decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015 și Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024. ... 76. Astfel, prin Decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat în sensul că: „ (...) atât timp cât tratamentul mai favorabil al unor angajați este rezultatul punerii în executare a unor hotărâri judecătorești prin care s-au acordat acestora anumite drepturi salariale, în raport cu alți salariați cărora nu li s-au acordat aceste drepturi ori cărora le-au fost respinse astfel de cereri prin hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe diferite, nu există discriminare în sensul art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată. (...) Dimpotrivă, în fiecare litigiu, reclamantul va trebui să probeze legalitatea și temeinicia cererii sale, ce nu se poate baza pe invocarea discriminării sau a egalității de tratament în raport cu soluția pronunțată de o altă instanță, ci pe argumente de interpretare și aplicare corectă a legii, chiar și în situația în care invocă o astfel de hotărâre.“ ... 77. De asemenea, prin Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a constatat că: „92. (...) principiul egalității împreună cu principiul nediscriminării nu poate opera împotriva principiului legalității.“ și că: „124. (...) persoanele care nu se găsesc în situația premisă a unei dispoziții legale nu pot beneficia de aceasta chiar dacă invocă hotărâri judecătorești pronunțate în beneficiul unor persoane aflate în situație similară sau identică, principiul egalității neputând opera în favoarea lor împotriva sensului și scopului normei, cu atât mai mult aceste persoane nu se pot prevala de existența unor atari hotărâri judecătorești pentru a obține un drept salarial cu privire la care s-a statuat cu caracter obligatoriu în sens contrar printr-o decizie pronunțată în cadrul unui instrument de unificare a practicii.“ ... 78. De vreme ce dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 188/1999 în interpretarea dată prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite nu au o suficientă bază în dreptul intern, în absența criteriilor legale de cuantificare a acestora, existența unei hotărâri judecătorești contrare nu poate avea ca efect aplicabilitatea generală a interpretării conținute în respectiva hotărâre judecătorească, câtă vreme, astfel cum s-a statuat deja în jurisprudența de unificare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocarea principiilor egalității și nediscriminării nu este suficientă pentru o atare egalizare. ... 79. Prin urmare, cum opțiunea legiuitorului a fost să nu concretizeze în legile de salarizare dreptul virtual în discuție, principiile egalizării și nediscriminării nu pot opera împotriva principiului legalității și nu pot, singure, să fundamenteze acordarea dreptului ce constituie obiect al sesizării. Persoanele care nu se găsesc în situația premisă a unui dispoziții legale nu pot beneficia de aceasta chiar dacă invocă hotărâri judecătorești pronunțate în beneficiul altor persoane aflate în situație similară sau identică, principiul egalității neputând opera în favoarea lor împotriva sensului și scopului normei. ... 80. Raportat la dezlegarea dată pe fondul cauzei, nu se mai impune analiza celei de-a doua întrebări. ... 81. Pentru toate considerentele arătate, față de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ... ...