Decizia ÎCCJ nr. 51/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 39. Temeiul sesizării este reprezentat de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă. ... 40. În ceea ce privește domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 41. Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, actul normativ instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 42. Aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, conform căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 43. Din analiza dispozițiilor legale evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; ... b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; ... c) să existe o chestiune de drept veritabilă, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; ... d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ... 44. Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (2) și (3) , respectiv art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că problema de drept dedusă judecății privește stabilirea dreptului la pensia de serviciu, prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004, în condițiile în care în anul 2014 a fost reglementată interdicția prevăzută de art. 83^2 din aceeași lege. În consecință, în cauza care a ocazionat sesizarea, pretențiile deduse judecății se circumscriu domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul art. 1 alin. (2) din același act normativ. ... 45. Cauza care a ocazionat sesizarea instanței supreme se află pe rolul Curții de Apel Constanța - Secția I civilă, ca instanță competentă să judece calea de atac a apelului. ... 46. Cât privește condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că aceasta nu este îndeplinită. ... 47. Sub acest aspect, instanța de trimitere s-a rezumat la a arăta, în cuprinsul încheierii de sesizare, că „este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a litigiului, dacă anterior această chestiune nu a fost deja dezlegată“. ... 48. Contrar concluziei la care a ajuns instanța de trimitere, instanța supremă subliniază că și în cazul sesizărilor întemeiate pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este necesar a fi demonstrată existența unei chestiuni de drept, aptă să declanșeze mecanismul hotărârii prealabile, noțiune cu un înțeles autonom, ce nu este sinonimă cauzei juridice a acțiunii deduse judecății. ... 49. Cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii neunitare, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză. Nu este posibil însă ca în cadrul acestui mecanism instanța supremă să se substituie funcției jurisdicționale a instanței de trimitere, învestită cu soluționarea, în concret, a raportului juridic dedus judecății. ... 50. Astfel cum rezultă din dosarul constituit în vederea soluționării sesizării, o primă cerere de recunoaștere a dreptului la pensia de serviciu a fost soluționată definitiv de o instanță de judecată anterior pronunțării Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța stabilind că reclamantul nu poate beneficia de pensie de serviciu deoarece îi este aplicabilă interdicția prevăzută de art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute de textul legal. ... 51. Ulterior pronunțării Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că interdicția prevăzută de art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite anterior intrării în vigoare a acestei reglementări, reclamantul a formulat a doua acțiune prin care a solicitat recunoașterea dreptului la pensia de serviciu, invocând în mod expres Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019, însă cererea sa a fost din nou respinsă, reținându-se existența autorității de lucru judecat atașate hotărârilor judecătorești pronunțate în demersul procesual anterior, precum și faptul că decizia invocată nu are niciun efect asupra acestor hotărâri, deoarece „cele decise anterior pronunțării asupra unei chestiuni de drept rămân în ființă și produc efecte ce nu pot fi înlăturate de părți pe motivul existenței dezlegării date de instanța supremă“. ... 52. Instanța de trimitere, fiind învestită cu a treia cerere de stabilire a dreptului la pensia de serviciu, a decis sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu două întrebări. ... 53. Prima întrebare formulată vizează împrejurarea dacă beneficiul pensiei de serviciu conferit de art. 82 din Legea nr. 303/2004 poate fi înlăturat prin existența autorității de lucru judecat rezultate dintr-o hotărâre definitivă, prin care s-a stabilit că reclamantul nu poate beneficia de pensia specială, fiindu-i aplicabilă interdicția prevăzută de art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, în urma judecării unei alte acțiuni, formulată după pronunțarea Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că interdicția prevăzută de art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite anterior intrării în vigoare a acestei reglementări. ... 54. Se observă că instanța de trimitere nu indică o chestiune de drept care, prin caracterul său dificil, controversat ori nelămurit, să o califice a fi dedusă spre examinare în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Astfel, instanța de trimitere nu prezintă dificultățile întâmpinate în soluționarea acțiunii cu care a fost învestită și nici care ar fi controversa în legătură cu posibila rezolvare a acesteia, din perspectiva enunțată. ... 55. În realitate, prin această primă întrebare, instanța de trimitere solicită stabilirea, în concret, a efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate în demersul procesual inițiat subsecvent pronunțării Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii la circumstanțele concrete ale cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a completului de judecată legal învestit cu soluționarea procesului. ... 56. Așadar, câtă vreme instanța de trimitere nu are o veritabilă problemă de interpretare a textelor legale, de natură a constitui izvor al jurisprudenței divergente și care să justifice pronunțarea hotărârii prealabile, sesizarea urmărește doar o confirmare a soluției care se prefigurează în cauza cu care a fost învestită, abordare ce are semnificația nesocotirii sensului și rațiunii reglementării mecanismului hotărârii prealabile. ... 57. A doua întrebare formulată de instanța de trimitere vizează împrejurarea dacă chestiunea de drept dezlegată prin Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are efect retroactiv asupra hotărârilor definitive de respingere a beneficiului pensiei de serviciu conferite de art. 82 din Legea nr. 303/2004, în situația în care infracțiunea a fost comisă înainte de introducerea art. 83^2 din aceeași lege, condamnarea definitivă a survenit după introducerea acestui text de lege, iar eliberarea din funcție s-a făcut din motive neimputabile persoanei solicitante a acestui beneficiu. ... 58. În analiza condiției ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei se impune precizarea că hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei. ... 59. În cauză se observă însă că această chestiune a fost soluționată deja în al doilea demers procesual, inițiat subsecvent pronunțării Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de apel analizând și tranșând în acel cadru procesual, în mod definitiv, împrejurarea că această decizie nu a afectat în niciun fel autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârile judecătorești pronunțate în primul demers procesual efectuat de reclamant, anterior pronunțării invocatei decizii. ... 60. Cum instanța care judecă procesul ulterior, derulat între aceleași părți, este obligată să țină cont de autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive anterioare, indiferent dacă este vorba despre efectul negativ sau pozitiv al autorității de lucru judecat, este evident că o rezolvare de principiu a celei de-a doua chestiuni ce face obiectul prezentei sesizări nu ar fi utilă instanței de trimitere în soluționarea litigiului cu care este învestită. ... 61. Întrucât în cauză nu se pune problema existenței unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor judecătorești de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege, rezultă că cele reținute anterior fac de prisos verificarea întrunirii ultimei condiții de admisibilitate. ... 62. Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...