Decizia CCR nr. 166/2018Punctul 5

5. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2016, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care dispuneau în legătură cu suspendarea contractului de muncă, din inițiativa angajatorului, în ipoteza desfășurării unei proceduri de cercetare disciplinară prealabilă împotriva salariatului, iar prin Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care dispuneau în legătură cu suspendarea contractului de muncă, din inițiativa angajatorului, în ipoteza în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului. Or, considerentele care au fundamentat admiterea în deciziile menționate nu sunt aplicabile și în prezenta cauză, având în vedere faptul că raportul de serviciu al funcționarului public nu poate fi asimilat acelorași condiții ca cele referitoare la un raport de muncă, subsumat dreptului privat. În privința raporturilor de serviciu de drept public, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, reținând că măsura suspendării din funcție a magistratului, până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare, este constituțională, în măsura în care este permisă atacarea separată a hotărârii prin care se dispune suspendarea din funcție a magistratului, până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare. Or, potrivit art. 80 din Legea nr. 188/1999, este asigurat accesul liber la justiție, la instanța de contencios administrativ, pentru atacarea sancțiunii disciplinare aplicate funcționarului public implicat. ...