Decizia CCR nr. 130/2018Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, cu privire la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 250 alin. (4) și alin. (5^1) și art. 255 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, se susține că acestea contravin dispozițiilor constituționale și convenționale anterior enumerate, întrucât prevăd caracterul definitiv al încheierii prin care este soluționată contestația împotriva măsurilor asigurătorii. Se arată că, în lipsa unei căi de atac împotriva unei astfel de încheieri, persoanele interesate au dreptul să se adreseze unei instanțe naționale, conform art. 13 din Convenție, potrivit căruia statul este obligat la asigurarea unui remediu efectiv. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Curții Constituționale nr. 24 din 20 ianuarie 2016, paragrafele 20-30, prin care Curtea a statuat cu privire la aplicarea principiului subsidiarității și la prioritatea în aplicare a dispozițiilor Convenției, atunci când dreptul național este contrar acestora. ...