Decizia CCR nr. 134/2018Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în repetate rânduri, ocazii cu care Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate, ca neîntemeiate. Se susține că dreptul la asistență juridică obligatorie nu trebuie confundat cu dreptul la apărare, cel dintâi nefiind garantat constituțional în orice fază a procesului penal. Se arată că legiuitorul este cel care are atribuția de a stabili cazurile în care dreptul la asistență juridică obligatorie este garantat. Se susține că nu există elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții Constituționale în materia analizată și se solicită menținerea acestei jurisprudențe. Se mai arată că inculpatul are posibilitatea de a-și angaja un apărător ales pe tot parcursul procesului penal, aspect ce reprezintă o garanție a dreptului la apărare. Se susține că, prin modificarea prevederilor art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, prin art. II pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, legiuitorul a corelat textul criticat cu prevederile art. 344 alin. (3) din Codul de procedură penală. ...