Decizia CCR nr. 111/2018Punctul 8

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt lipsite de claritate și previzibilitate, deoarece presupun două modalități prin care poate fi invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral: de către o instanță sau de către partea interesată, fără ca legiuitorul să determine conduita pe care trebuie să o adopte judecătorul odată cu invocarea din oficiu. Astfel, dacă instanța invocă din oficiu excepția de nelegalitate a unui act administrativ, textul criticat nu impune condițiile în care aceasta ar fi admisibilă, respectiv necesitatea motivării, sub aspectul existenței unei legături între fondul pricinii și incidentul procesual. Or, spre deosebire de situația în care controlul judecătoresc se realizează din oficiu, în cazul în care una dintre părți invocă excepția de nelegalitate, legiuitorul a descris în mod concret conduita pe care înțelege să o impună. Ca atare, prin invocarea excepției de nelegalitate de către instanță, în măsura în care aceasta nu este ținută să o motiveze, rezultă că temeiurile de fapt și de drept ale acesteia, cunoscute doar de judecător, ar putea sau nu să fie împărtășite de părți. ...