Decizia CCR nr. 97/2018Punctul 12

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că dispozițiile art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală raportat la art. 61 alin. (1) lit. c) din același act normativ sunt neconstituționale, deoarece permit audierea ca martori a organelor poliției care au constatat o infracțiune flagrantă și au întocmit un proces-verbal în acest sens. Apreciază că se încalcă dreptul la un proces echitabil instituit de dispozițiile art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. 273 alin. (1) din Codul penal, autorii excepției susțin că incriminarea acestei fapte se regăsește în Titlul IV al părții speciale din Codul penal cu denumirea marginală „Infracțiuni contra înfăptuirii justiției“. De asemenea, arată că, potrivit art. 126 din Constituție, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești, iar nu prin intermediul organelor de urmărire penală sau al celor de cercetare penală. Având în vedere aceste aspecte, apreciază că justiția se realizează numai prin instanțele civile și penale, astfel că doar declarațiile neadevărate, date cu rea-credință de către martori, sub prestare de jurământ în fața instanțelor judecătorești, pot configura infracțiunea de mărturie mincinoasă, ca faptă îndreptată împotriva înfăptuirii justiției. Susține că faptele similare, comise de martori în cursul anchetelor penale sau în cursul altor proceduri judiciare ce presupun audierea de martori, pot contura elementele constitutive ale altor infracțiuni, cum ar fi, de pildă, favorizarea făptuitorului, tăinuirea, falsul în declarații etc. ...