Decizia CCR nr. 91/2018Punctul 12

12. Autorul excepției de neconstituționalitate nu vizează claritatea normei in abstracto, ci prin raportare la atingerea dreptului său la viață privată. Or, în acest caz, Curtea este chemată să se pronunțe asupra problemelor de constituționalitate în lumina criticilor expuse, respectiv prin raportare la caracterul previzibil al legii în cazul autorizării unor măsuri intruzive din partea autorităților statului în viața privată a individului. Potrivit jurisprudenței C.E.D.O., o normă este previzibilă dacă oferă garanții împotriva atingerilor arbitrare din partea autorităților publice și împotriva aplicării extensive a unor restricții în defavoarea individului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai statuat în jurisprudența sa că previzibilitatea unei norme are sensuri diferite în funcție de domeniul de reglementare al legii. În Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, (Hotărârea din 24 mai 2007) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat următoarele: 35. Însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi (Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției din 28 martie 1990, seria A nr. 173, p. 26, paragraful 68). Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune (a se vedea, între altele, Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 13 iulie 1995, seria A nr. 316-B, p. 71, paragraful 37). Acest lucru se ... întâmplă de obicei cu profesioniștii, obișnuiți să facă dovada unei mari prudențe în exercitarea meseriei lor. De asemenea se poate aștepta de la ei să acorde o atenție deosebită evaluării riscurilor pe care le implică (Cauza Cantoni împotriva Franței, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, paragraful 35). 36. Curtea a constatat deja că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depinde de practică (a se vedea Cauza Kokkinakis împotriva Greciei, paragraful 40, și Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). ... 37. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și evident previzibilă (S.W. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Hotărârea din 22 noiembrie 1995, seria A nr. 335-B, p. 41, paragraful 36) ... În Cauza Roman Zakharov împotriva Rusiei (Hotărârea din 4 decembrie 2015), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că previzibilitatea nu înseamnă că un individ trebuie să poată să prevadă când va fi interceptat. Legea trebuie să fie suficient de clară pentru a prevedea condițiile și circumstanțele în care comunicațiile pot fi interceptate^5. ^5 Roman Zakharov împotriva Rusiei, paragrafele 227-231. În aceeași cauză Zakharov împotriva Rusiei, Curtea a mai constatat că un individ poate fi interceptat atunci când pune în pericol securitatea națională, militară, economică și ecologică a Rusiei și că acești termeni nu sunt definiți nicăieri (paragraful 246). Curtea a reamintit că cerința previzibilității nu merge până acolo încât să oblige statele să reglementeze conduitele care ar putea genera o supraveghere pe motiv de siguranță națională (paragraful 247)^6. ^6 „247. Curtea a avut deja ocazia să declare că cerința de «previzibilitate^» a legii nu ajunge până la a impune statelor obligația de a adopta dispoziții legale care enumeră în detaliu toate comportamentele care pot duce la decizia de a supune o persoană unei supravegheri secrete pentru motive de «securitate națională^». Prin forța împrejurărilor, amenințările la adresa securității naționale pot fi de diferite tipuri și pot fi neprevăzute sau greu de definit în prealabil (Kennedy, citată anterior, pct. 159). Cu toate acestea, Curtea subliniază totodată că, în ceea ce privește aspectele legate de drepturile fundamentale, legea ar fi contrară statului de drept, unul dintre principiile de bază ale unei societăți democratice pe care îl consacră Convenția, dacă marja de apreciere acordată executivului în materie de securitate națională nu ar avea nicio limită, în consecință, legea trebuie să definească domeniul de aplicare și modul de exercitare a unei astfel de marje cu suficientă claritate - având în vedere scopul legitim urmărit - pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului (Liou împotriva Rusiei, nr, 42086/05, pct. 56, 6 decembrie 2007, cu alte trimiteri).“ Curtea a constatat că în Rusia este necesară o autorizație din partea unui judecător pentru interceptare și că aceasta constituie o garanție importantă împotriva arbitrariului (paragraful 249). În continuare, Curtea a constatat că nu există nicio obligație de a întrerupe măsurile de supraveghere pe motiv de periclitare a siguranței naționale atunci când măsurile nu mai erau necesare (paragraful 251) și că legea nu prevede suficiente garanții împotriva ingerinței arbitrare pentru că nu prevede reguli pentru întreruperea interceptărilor. În Cauza Kennedy c. Regatul Unit. (Hotărârea din 18 mai 2010, www.echr.coe.int.): 152. Curtea a statuat în mai multe rânduri că referirea la «previzibilitate», în contextul interceptării comunicațiilor, nu poate fi aceeași ca în multe alte domenii (...). În decizia sa de admisibilitate în cauza Weber și Saravia c. Germaniei, Curtea a rezumat jurisprudența sa cu privire la cerința «previzibilității» legale în acest domeniu: ... .................................................................................................. 159. În ceea ce privește natura infracțiunilor, Curtea subliniază că starea de previzibilitate nu obligă statele să stabilească în mod exhaustiv infracțiunile specifice care pot da naștere interceptărilor. Cu toate acestea, suficiente detalii ar trebui să fie furnizate în legătură cu natura infracțiunilor în cauză. În cazul RIPA (Legea engleză din 2000 privind reglementarea competențelor de investigare - n.a.), secțiunea 5 prevede că interceptarea poate avea loc numai în cazul în care Secretarul de Stat consideră că este necesar în interesul securității naționale, în scopul prevenirii sau detectării infracțiunilor grave ori în scopul protejării bunăstării economice a Regatului Unit (...). Reclamantul critică termenii «securitatea națională» și «infracțiune gravă», ca fiind insuficient de clari. Curtea nu este de acord. Se observă că termenul «securitate națională» este folosit frecvent atât în legislația națională, cât și în cea internațională și constituie unul dintre obiectivele legitime la care se referă art. 8 paragraful 2. Curtea a subliniat deja că cerința de «previzibilitate» a legii nu merge atât de departe încât să oblige statele să adopte dispoziții legale de prezentare în detaliu a tuturor comportamentelor care ar putea determina o decizie de a deporta o persoană pe motive de «securitate națională». ... În Cauza Szabo și Vissy c. Ungariei (Hotărârea din 12 ianuarie 2016, www.echr.coe.int), Curtea a constatat că, cerința „previzibilității“ nu merge atât de departe, încât să oblige statele să redacteze prevederi legale care să enumere în detaliu toate situațiile care ar putea determina o decizie de declanșare a unor operațiuni secrete de supraveghere. Referirea la amenințări teroriste sau operațiuni de salvare pot fi văzute, în principiu, ca oferindu-le cetățenilor suficiente indicații necesare. (...). ...