Decizia CCR nr. 68/2018Punctul 8

8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea constituirii și compunerii Completelor de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Faptul că dispozițiile legale criticate atribuie președintelui sau vicepreședintelui instanței supreme conducerea completelor de 5 judecători nu reprezintă o discriminare, în condițiile în care se poate vorbi de discriminare doar atunci când persoanelor aflate în situații juridice comparabile li se aplică un tratament juridic diferit. Or, procedura în fața Completelor de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție este identică și se aplică în mod similar tuturor persoanelor care apar în calitate de părți în fața acestor complete. Faptul că judecătorii care compun Completele de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au funcții numite nu reprezintă o atingere adusă garanțiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sub aspectul dreptului de a fi judecat de judecători independenți, atât timp cât și președintele și vicepreședinții instanței supreme sunt judecători inamovibili și au aceleași drepturi și obligații comune tuturor judecătorilor. Cât privește dispozițiile criticate din Legea nr. 317/2004, instanța arată că acestea reprezintă o reiterare și o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 134 alin. (2) , potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. Prin urmare, legea organică, și anume Legea nr. 317/2004, statuând în același sens, prin art. 44 alin. (1) , este în acord cu dispozițiile constituționale menționate. De asemenea, dispozițiile de lege criticate sunt în acord și cu art. 134 alin. (3) din Constituție, care stipulează că hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție. În atare situație, nu se poate susține că acestea încalcă dreptul la un proces echitabil sau accesul liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție. Referitor la pretinsa situație discriminatorie față de alți justițiabili, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, prin natura și conținutul lor specific, textele criticate nu înfrâng principiul nediscriminării și al egalității de tratament, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind constantă în a considera că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, doar atunci când se produc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Aplicarea dispozițiilor de lege criticate nu îmbracă forma unei situații de discriminare, întrucât statutul special al magistraților, astfel cum este acesta distinct reglementat, constituie acel element de diferență care face ca situațiile să nu fie identice, analoage sau comparabile, nefiind, deci, îndeplinite condițiile pentru constatarea unei atare situații. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție invocă Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 1 februarie 2011. În final, instanța susține că examinarea argumentelor invocate de autorul excepției vizează, în realitate, o pretinsă lacună a legii, care nu ar permite soluționarea cererii de revizuire sau a contestației în anulare, formulate în materia contenciosului disciplinar al funcției de magistrat, de către un complet de judecată într-o altă compunere, astfel încât excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocată, este neîntemeiată. ...