Decizia CCR nr. 77/2018Punctul 42

42. Așa fiind, atunci când instanța de judecată apreciază că se impune aplicarea pedepsei amenzii, ea trebuie să aibă în vedere esența, funcția, dar și scopul pedepsei, întrucât un cuantum identic al sumei corespunzătoare unei zile-amendă produce un impact psihologic diferit în mintea condamnaților în funcție de situația materială a acestora. Prin urmare, în măsura în care se dorește obținerea aceleiași finalității se impune obiectiv și rezonabil ca acest cuantum să fie stabilit în funcție de posibilitățile financiare ale persoanei în cauză, deoarece, deși se sancționează o faptă trecută, se urmărește prevenirea pentru viitor a altor sau a acelorași fapte de către același făptuitor. De aceea, Curtea constată că tocmai absența criteriului referitor la situația materială a condamnatului ar duce la o uniformizare a unor situații de fapt diferite. Prin urmare, legiuitorul are competența constituțională de a valoriza diferit sancțiunea aplicată dacă situațiile de fapt, precum cea din speță, sunt diferite. De aceea, egalitatea materială sau de rezultat primează și este de preferat față de o egalitate formală, aceasta din urmă fiind susceptibilă de a produce încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție (cu privire la conceptul de egalitate materială și formală a se vedea Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68). ...