Decizia CCR nr. 55/2018Punctul 13

13. Din perspectiva încălcării standardelor de claritate și previzibilitate a legii, autorii susțin că dispozițiile art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă nu sunt corelate cu dispozițiile legale care reglementează sancțiunile, inclusiv cea a nulității, care pot fi aplicate în cazul nerespectării obligației de a insera în cuprinsul cererii de chemare în judecată elementele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă, respectiv prevederile art. 146, 149, 195-197, 249-254 și următoarele din Codul de procedură civilă sau cele din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru referitoare la sancțiunea anulării totale sau parțiale a acțiunii în caz de netimbrare sau timbrare insuficientă. Această lipsă de corelare induce neclaritate, incertitudine cu privire la cazurile în care se poate pronunța anularea cererii de chemare în judecată. Astfel, judecătorii pot anula sau, după caz, menține cererea de chemare în judecată, în funcție de dispozițiile legale pe care le rețin când verifică conținutul acesteia sau în funcție de aprecierea asupra gravității lipsurilor acesteia. În opinia autorilor, soluțiile reținute de către judecători, în aceste condiții, sunt arbitrare. ...