Decizia ÎCCJ nr. 188/2025 (HP)Punctul V

V. Examenul jurisprudenței în materie A. Jurisprudența națională relevantă 24. În urma consultării materialelor transmise de către instanțele de judecată s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate două orientări. ... 25. Într-o primă orientare, majoritară, se consideră că, deși legiuitorul nu menționează în mod explicit, noțiunea de „accident“, cu raportare la dispozițiile art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, vizează doar accidentele de circulație provocate din culpă, fiind excluse faptele intenționate (lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, omorul). În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către curțile de apel București, Bacău, Cluj, Craiova, Galați, Oradea și Pitești. În argumentarea opiniei exprimate instanțele au arătat, în esență, că noțiunea de „accident de circulație“ nu include faptele intenționate, chiar dacă din conținutul art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 nu transpare forma de vinovăție, deoarece, prin definiție, accidentul presupune un eveniment neașteptat, aleatoriu, iar, în momentul în care o persoană urmărește sau acceptă producerea rezultatului, acesta nu mai are caracter întâmplător, pierzându-și trăsătura imprevizibilității. S-a opinat că textul art. 338 alin. (1) din Codul penal nu a avut în vedere situația în care făptuitorul a acționat cu intenția de a vătăma o persoană, ci situația în care, întâmplător, neașteptat, se produce un accident, însăși noțiunea de accident conducând, din perspectivă subiectivă, la ideea de culpă, nicidecum la intenție. ... 26. În cea de-a doua orientare, minoritară, se consideră că noțiunea de „accident“ vizează atât accidentele de circulație provocate cu intenție, cât și din culpă. În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către curțile de apel Brașov, Constanța, Suceava și Timișoara. În argumentarea opiniei exprimate instanțele au arătat, în esență, că dispozițiile art. 338 alin. (1) din Codul penal nu prevăd cu exactitate condițiile în care producerea unui accident de circulație (nici forma de vinovăție cu care s-a acționat în cauzarea acestuia) generează obligația de a nu părăsi locul accidentului. În aceste condiții, de vreme ce legea nu distinge, nici cel care interpretează dispoziția legală nu poate distinge. Un alt argument a fost acela al rațiunii incriminării art. 338 alin. (1) din Codul penal, care ar fi, în principal, reprimarea unui comportament susceptibil să afecteze înfăptuirea justiției, iar, în subsidiar, diminuarea consecințelor accidentului de circulație, care subzistă indiferent de forma de vinovăție cu care ar fi fost produs accidentul de circulație, cu consecința decesului ori a rănirii uneia sau a mai multor persoane. Curțile de apel Alba Iulia și Târgu Mureș nu au exprimat un punct de vedere asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, iar la nivelul curților de apel Iași și Ploiești nu s-a conturat o opinie unică și nici majoritară sub acest aspect. ... ... B. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție 27. Cu referire la problema de drept ce face obiectul sesizării, în cadrul deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, au fost identificate Decizia nr. 5 din data de 28 februarie 2018, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 24 aprilie 2018, prin care s-a stabilit că este important să nu se facă o confuzie între elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal, care constă în părăsirea fără încuviințare a locului accidentului și care se comite cu intenție directă sau indirectă, și, respectiv, producerea accidentului de circulație, care constituie situația premisă a infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal și care, întotdeauna, are loc din culpă, și Decizia nr. 8 din data de 21 martie 2019, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 30 mai 2019, în cuprinsul căreia s-a reținut că infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 din Codul penal este o infracțiune de pericol, având ca obiect juridic principal relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, care presupun prezența la fața locului a celui implicat în accidentul rutier, protejate fiind astfel și relațiile sociale privind înfăptuirea justiției, în contextul în care părăsirea locului accidentului poate avea repercusiuni asupra stabilirii modului în care s-a produs accidentul și asupra tragerii la răspundere a persoanelor vinovate. ... 28. În ceea ce privește deciziile de speță, în urma examenului de jurisprudență efectuat la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost identificate o serie de hotărâri care prezintă relevanță pentru problema de drept analizată, respectiv: Decizia penală nr. 481/RC din 15 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală; Decizia penală nr. 447/RC din 6 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală; Decizia penală nr. 330/RC din 9 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală; Decizia penală nr. 2.878 din 5 iunie 2001, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală; Decizia penală nr. 410/RC din 20 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală; Decizia penală nr. 235/A din 19 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală; Decizia penală nr. 75 din 31 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în materie penală. ... ... ...