Decizia ÎCCJ nr. 188/2025 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați 29. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. ... 30. Facultatea de Drept a Universității din București a considerat că, în forma actuală a legislației, „accidentul“ nu mai poate fi conceput ca o faptă intenționată, ci ca un eveniment întâmplător, determinat de fapta produsă din culpă sau fără vinovăție a uneia sau mai multor persoane și care întrunește caracteristicile prevăzute în art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002. De aceea, conducătorul unui vehicul care ucide sau încearcă să ucidă cu intenție o persoană pe un drum public, utilizând vehiculul, nu realizează o faptă ce ar putea fi considerată „accident“ și, ca atare, situația premisă pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal nu este realizată. ... 31. S-a argumentat că, deși se comite cu intenție directă sau indirectă, această infracțiune trebuie să se grefeze pe o situație preexistentă (situație premisă), anume producerea unui accident. ... 32. Totodată, s-a arătat că în cazul infracțiunilor contra siguranței rutiere există o terminologie specifică, ce cuprinde definirea termenului „accident“. Astfel, conform dispozițiilor art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ o serie de condiții, or această definiție, prin utilizarea termenului „eveniment“, face referire la o acțiune neintenționată. ... 33. De aceea, în cazul săvârșirii unei infracțiuni intenționate (omor, tentativă de omor), comisă pe drumurile publice, utilizând un vehicul în mișcare, nu se va putea reține infracțiunea de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, chiar dacă făptuitorul pleacă de la locul faptei, deoarece lipsește situația premisă a infracțiunii - producerea unui accident, utilizarea vehiculului fiind doar o modalitate de săvârșire a infracțiunii de omor (sau a tentativei la aceasta). ... 34. Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a opinat în sensul că sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova este inadmisibilă, deoarece nu este îndeplinită condiția privind existența unei veritabile probleme de drept, în contextul în care nu există o reală neclaritate, lecturarea normelor juridice incidente fiind suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului, fără a fi necesar aportul instanței supreme în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 35. S-a arătat că existența unei interpretări clare și neechivoce a normei este relevată de faptul că din consultarea încheierii de sesizare se observă că instanța de trimitere nu întâmpină dificultăți reale în stabilirea înțelesului noțiunii de „accident de circulație“, situație premisă a infracțiunii prevăzute de art. 338 din Codul penal. Mai mult, contrar practicii în materie, instanța de trimitere nu expune, într-o manieră rezonabilă, argumentat juridic, opinia contrară care, de altfel, ar fi fundamentat constatarea pretinsei probleme de drept. ... 36. Pe fondul chestiunii de drept s-a opinat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal, noțiunea de accident, cu raportare la art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, vizează numai accidentele de circulație comise din culpă. ... 37. S-a precizat că analiza normei de incriminare - art. 338 alin. (1) din Codul penal - relevă faptul că producerea unui „accident“ reprezintă o condiție preexistentă comiterii infracțiunii, denumită și situație premisă, iar, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, prin „accident“ se înțelege un eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea), o întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală, un eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare, un eveniment imprevizibil care întrerupe mersul normal al lucrurilor. ... 38. În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat că literatura juridică este unanimă în a aprecia că noțiunea de „accident“ nu poate fi asociată decât cu o faptă produsă din culpă. S-a mai apreciat că definirea accidentului de circulație ca eveniment conduce la necesitatea reținerii comiterii acestuia din culpă sau fără vinovăție, iar nu cu intenție; dacă rănirea uneia sau mai multor persoane s-a produs cu intenție se va reține comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe/vătămare corporală/loviri sau vătămări cauzatoare de moarte/tentativă de omor/omor consumat (simplu sau calificat), iar părăsirea locului comiterii faptei nu constituie o faptă tipică prevăzută de art. 338 din Codul penal. În același sens s-a opinat că expresia „accident de circulație“ exclude faptele intenționate. În această noțiune nu pot fi incluse faptele intenționate, deoarece, în momentul în care o persoană urmărește sau acceptă producerea rezultatului prevăzut, acesta nu are caracter întâmplător, pierzându-și trăsătura imprevizibilității. ... 39. S-a făcut trimitere, deopotrivă, la considerentele Deciziei nr. 5 din 28 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. ... 40. S-a mai argumentat că nimic nu deosebește comiterea unei infracțiuni contra vieții sau integrității corporale cu intenție prin folosirea unui autovehicul de o astfel de infracțiune mediată de orice alt obiect idoneu care reprezintă instrument al infracțiunii. Prin utilizarea cu intenție, directă ori indirectă, a unui autovehicul la comiterea unei infracțiuni cu consecințe vătămătoare, fapta ilicită își pierde caracterul de „eveniment rutier“, de „accident de circulație“, devenind o infracțiune de omor (consumat sau tentat), loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, lovire sau alte violențe sau vătămare corporală, specificul acestor din urmă fapte fiind doar mijlocul folosit. ... 41. Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a opinat în sensul că noțiunea de accident, cu raportare la art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, vizează exclusiv accidentele de circulație cauzate din culpă. ... 42. În susținerea acestei concluzii s-a arătat că tipicitatea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, incriminată prin art. 338 din Codul penal, are ca situație premisă producerea unui accident. Noțiunea de accident (de circulație) nu este definită în legislația penală, ci exclusiv în legislația extrapenală - O.U.G. nr. 195/2002 (Codul rutier), fiind însă unanim acceptat că noțiunile utilizate și definite în Codul rutier (drum public, accident, permis de conducere etc.) trebuie translatate și în materie penală, având în vedere strânsa conexiune dintre cele două materii și faptul că dreptul penal nu cuprinde definiții proprii, autonome conceptual față de cele care sunt regăsite în Codul rutier. În concluzie, semnificația noțiunii de accident de circulație, ca situație premisă a faptei prevăzute de art. 338 din Codul penal, va fi determinată, în principal, prin raportare la art. 75 din Codul rutier. ... 43. Definiția legală a termenului nu cuprinde precizări explicite cu privire la forma de vinovăție cu care s-ar comite accidentul de circulație. Chiar și așa, toate tehnicile de interpretare converg spre aceeași concluzie, respectiv aceea că noțiunea de accident de circulație vizează exclusiv accidentele de circulație cauzate din culpă, sens în care s-a făcut trimitere la interpretarea gramaticală, la cea sistematică și la cea teleologică. ... 44. S-a subliniat, de asemenea, că noțiunea de accident de circulație este interpretată în același mod și în dreptul comparat, spre exemplu, în dreptul penal german sau spaniol. ... 45. Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași a considerat că sesizarea este admisibilă, iar pe fondul chestiunii de drept a opinat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal, noțiunea de „accident“ trebuie să fie raportată la dispozițiile art. 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care caracterizează evenimentele rutiere („accidentele“ de circulație) doar pe baza unor criterii obiective, indiferent de forma de vinovăție cu care sunt săvârșite acestea (după caz, culpa sau intenția ori intenția depășită). ... 46. S-a argumentat că situația premisă pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia o reprezintă existența/producerea unui „accident de circulație“. Aceasta urmează a fi apreciată luând în considerare dispozițiile art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, care reglementează condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească un eveniment rutier pentru a primi respectiva calificare. Existența unui astfel de incident de circulație nu va fi condiționată, prin urmare, de caracterul intenționat sau culpabil al faptei, după cum nu este condiționată nici de caracterul infracțional al acesteia (de exemplu, conducătorul auto va avea obligația de a nu părăsi acel loc, chiar dacă a acționat săvârșind o faptă prevăzută de legea penală în condițiile cazului fortuit - cauză de neimputabilitate reglementată de dispozițiile art. 31 din Codul penal). ... 47. S-a apreciat că formularea utilizată în dispoziția legală este deficitară, întrucât sensul comun al noțiunii de „accident“ (de circulație) exclude un comportament intenționat, iar, din punct de vedere teoretic, alăturarea noțiunii de „accident“ cu forma de vinovăție a intenției generează o sintagmă imposibil de acceptat, sub aspect logic și al coerenței, în planul dreptului penal. Cu toate acestea, prin raportare la modalitatea actuală de reglementare, se poate concluziona că voința legiuitorului a fost aceea de a include în sfera de cuprindere a art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 inclusiv fapte intenționate. ... 48. S-a arătat că, dacă s-ar considera că noțiunea de „accident de circulație“ exclude faptele intenționate, este discutabil în ce măsură ar fi justificată opțiunea legiuitorului de a sancționa suplimentar, mai drastic, prin reținerea infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal, persoana care a adoptat această conduită consecutiv săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală comise din culpă (care este posibil să aibă caracter infracțional, însă cu un grad de periculozitate mai redus), fără a aplica un tratament similar persoanei care a acționat astfel (părăsind locul evenimentului rutier) după comiterea unei infracțiuni intenționate (faptă mai gravă). Prin urmare, forma de vinovăție cu care a fost produs evenimentul rutier nu poate justifica (în mod logic și echitabil) o diferență de tratament prin impunerea unor obligații mai severe persoanei care a săvârșit o faptă ilicită mai puțin gravă, prin comparație cu obligațiile stabilite față de o persoană care a comis o faptă ilicită mai gravă (îndreptată împotriva aceluiași obiect juridic, dar comisă cu o formă mai intensă de vinovăție). ... ...