Decizia ÎCCJ nr. 188/2025 (HP)Punctul VII

VII. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 49. S-a apreciat că prezenta sesizare îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, menționându-se totodată că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii privind chestiunea de drept invocată. ... 50. Pe fond s-a opinat că accidentul de circulație, ca condiție premisă în cazul infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, poate fi rezultatul doar al unei fapte săvârșite din culpă sau fără vinovăție. ... 51. În argumentare s-a arătat că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal, situația premisă a elementului material este producerea unui accident de circulație, acesta fiind definit de legiuitor drept un eveniment produs pe un drum deschis circulației publice ori care și-a avut originea într-un asemenea loc, în care a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare și care a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale. ... 52. Cu toate că aceste dispoziții nu prevăd în mod explicit forma de vinovăție cu care să fi acționat persoana care a produs respectivul eveniment, s-a apreciat că din interpretarea lor rezultă, fără echivoc, excluderea faptelor intenționate, pentru următoarele considerente: ... 53. În principal, din analiza sistematică a prevederilor capitolului V secțiunea 5 din O.U.G. nr. 195/2002, rezultă implicit că acestea reglementează doar situațiile în care evenimentul este comis din culpă sau fără vinovăție (de exemplu: dispozițiile privind obligativitatea deținerii unei asigurări obligatorii pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii; cele privind necesitatea verificării existenței ori inexistenței modului de semnalizare rutieră și calitatea acesteia pentru stabilirea unei eventuale culpe a conducătorului auto etc.). ... 54. De asemenea, în cazul săvârșirii unei infracțiuni intenționate contra vieții sau integrității corporale sau sănătății (de exemplu, o infracțiune de omor sau o infracțiune de vătămare corporală) prin folosirea unui vehicul ca obiect vulnerant, nu pot fi respectate de către autorul infracțiunii regulile specifice circulației pe drumurile publice, scopul acestuia nefiind conducerea în condiții de siguranță, ci suprimarea vieții sau afectarea integrității corporale a unei alte persoane, astfel încât normele privind conduita în caz de accident nu sunt aplicabile. În plus, s-a arătat că existența unui drum public nu este de esența săvârșirii unei astfel de infracțiuni intenționate, aceasta putând fi comisă în orice loc care poate permite conducerea acelui vehicul (drum privat, câmp etc.). ... 55. S-a susținut că teoria excluderii acțiunilor intenționate ca sursă a unui accident este susținută și de interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale, având în vedere că, în Dicționarul explicativ al limbii române, acest termen este definit ca fiind un eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor, provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea. Potrivit aceleiași surse, termenul fortuit este definit ca fiind ceva venit pe neașteptate, neprevăzut, inopinat, întâmplător. ... 56. A rezultat astfel, în opinia Ministerului Public, că noțiunea de accident, în sensul uzual al limbii române, exclude în mod absolut intenția (atât directă, cât și indirectă), care presupune un rezultat previzibil, urmărit sau acceptat de făptuitor, în același sens fiind și considerentele Deciziei nr. 5 din 28 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. ... 57. S-a mai arătat că garanția procedurală a privilegiului împotriva autoincriminării nu permite sancționarea unei fapte de părăsire a locului săvârșirii unei infracțiuni intenționate contra vieții sau integrității corporale sau sănătății (indiferent de obiectul vulnerant folosit - cuțit, armă de foc, vehicul etc.), întrucât aceasta ar echivala cu o sancționare a omisiunii de a se autodenunța pentru respectiva infracțiune. ... 58. Această garanție procesuală nu se regăsește însă în situația în care accidentul a avut loc în condițiile expres prevăzute de art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, dat fiind obiectul juridic secundar al infracțiunii prevăzute de art. 338 din Codul penal, de infracțiune contra înfăptuirii justiției, în contextul în care părăsirea locului accidentului poate avea repercusiuni asupra stabilirii modului în care s-a produs accidentul și asupra tragerii la răspundere, penală și/sau civilă, a persoanelor vinovate, iar acest privilegiu acoperă doar autoincriminarea bazată pe informații oferite în urma unor declarații ori remiterea unor documente. Concluzia este și mai evidentă, în condițiile în care poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 338 din Codul penal inclusiv conducătorul auto implicat într-un accident de circulație care nu a fost produs din culpa sa. ... ...