Decizia CCR nr. 45/2018Punctul 15

15. Se arată că sunt încălcate și prevederile art. 20 alin. (2) din Constituție, întrucât nu se poate susține faptul că propunerea reprezintă o normă internă mai favorabilă, acest caracter al normei trebuind să se circumscrie profilului juridic al instituției de drept în discuție, și nu să creeze o nouă instituție, derogatorie de la profilul juridic reglementat internațional. Se mai arată că sintagmele cuprinse în alin. (3) al propunerii, referitoare la ipoteza în care, în înfăptuirea actului de justiție, se determină o desfășurare greșită a unei proceduri judiciare, nu corespund exigențelor de precizie, claritate și previzibilitate a legii. Aceleași critici vizează și modificările aduse art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004, deoarece prevede că acțiunea în regres se exercită împotriva judecătorului sau procurorului care a determinat eroarea judiciară, competența de judecată revenind Curții de Apel București, care verifică dacă eroarea judiciară a fost săvârșită cu rea-credință sau gravă neglijență. Or, în condițiile în care reaua-credință și grava neglijență nu pot fi analizate decât în cadrul unei proceduri penale sau disciplinare, atribuirea unei astfel de competențe unei instanțe civile este de natură a încălca normele de competență în materie penală și disciplinară. Se încalcă, astfel, art. 1 alin. (5) din Constituție privind claritatea, precizia și previzibilitatea legii și art. 134 alin. (2) din Constituție, care prevăd că, în materie disciplinară, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale. ...