Decizia CCR nr. 45/2018Punctul 115

115. În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arată că, „departe de a fi neclar și imprecis, acest text circumstanțiază obligațiile judecătorului sau procurorului și, respectiv, pe cele ale colegiilor de conducere, pentru a nu se permite pe viitor situații, precum cele generate de textul în vigoare, în care, în lipsa unei astfel de precizări, colegiile de conducere s-au pronunțat asupra unor situații care au fost invocate, însă, și în cursul judecății ca motive de abținere sau recuzare, generându-se un paralelism nepermis“. Curtea observă că, dacă s-ar fi dorit acest lucru, cu alte cuvinte aducerea la cunoștința colegiului de conducere al instanței sau parchetului a conflictului de interese apărut distinct de o procedură judiciară în care este implicat judecătorul/procurorul, formularea textului ar fi fost alta și s-ar fi precizat situațiile de conflict de interese, problemă care este nerezolvată și la nivelul textului în vigoare în momentul de față. De asemenea, Curtea reține că și textul în vigoare cuprinde serioase probleme de previzibilitate, astfel cum indică președintele Camerei Deputaților, în sensul că dă în competența colegiilor de conducere atribuții jurisdicționale, de soluționare a unor motive de abținere și recuzare, ce se suprapun peste cele ale judecătorului chemat să judece aceste incidente procedurale, ajungându-se în situația unor paralelisme între competența instanțelor de a soluționa cererile de recuzare formulate și competența colegiilor de conducere de a decide asupra conflictului de interese. Dacă, însă, se dorește reglarea acestor situații generate de aplicarea, pe de o parte, a dispozițiilor codurilor de procedură referitoare la motivele de recuzare sau abținere și, pe de altă parte, a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, legiuitorul trebuie să formuleze textul analizat într-o manieră de natură a concilia cele două ipoteze normative și de a oferi soluția normativă care trebuie aplicată. ...