Decizia CCR nr. 45/2018Punctul 146

146. Aceste cerințe se regăsesc în forma lor pură în ceea ce privește evaluarea judecătorilor de la judecătorie, tribunal și curte de apel. În schimb, în privința judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, aplicarea celor două principii legale în mod simultan nu poate fi realizată, având în vedere că această calitate este gradul maxim al carierei judecătorului și că instanța supremă, prin natura sa, este unică în sistemul organizării judiciare. În consecință, fără a abandona principiile legale anterior menționate, legiuitorul a prevăzut și identificat o soluție perfect constituțională, aceea de a se constitui o comisie de evaluare din judecători care să nu își desfășoare activitatea în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, așadar, pentru asigurarea imparțialității evaluării, dar care să poată avea un grad profesional egal cu aceștia. Or, judecători cu grad profesional egal cu cei de la Înalta Curte de Casație și Justiție și care nu desfășoară activitate în cadrul instanței supreme sunt cei aleși chiar de către Adunarea generală a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 317/2004], în număr de doi. Având în vedere că, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției, legiuitorul a apreciat că judecătorii astfel aleși în cadrul acestuia pot realiza evaluarea antereferită. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii, chiar dacă pe perioada mandatului sunt demnitari și nu exercită activități specifice acestei funcții, nu își pierd calitatea de judecător și gradul profesional, după încetarea mandatului putând reveni în structurile instanței respective. ...