Decizia CCR nr. 842/2017Punctul 15

15. În ceea ce privește soluția legislativă cuprinsă în art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea reține că aceasta se regăsea, inițial, în art. 10 din Legea nr. 146/1997, în prezent abrogată. Cu privire la această reglementare, Curtea s-a pronunțat în sensul constatării constituționalității acesteia, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 594 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 27 noiembrie 2006, Decizia nr. 796 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 29 noiembrie 2006, sau Decizia nr. 1.039 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011. Prin aceste decizii, Curtea a reținut că „procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de garanție este aceeași cu cea aplicabilă cererii principale, nu și cuantumul taxei. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcție de valoarea pretinsă prin cererea de intervenție. În acest sens sunt, de altfel, și prevederile art. 10 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiției nr. 760/C/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999, potrivit cărora «Cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție ce apar în urma unei acțiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri.»“ ...