Decizia CCR nr. 167/2025Punctul 15

15. Totodată, Curtea observă că în cadrul aceluiași articol din care fac parte și dispozițiile legale criticate se stipulează că persoana care a formulat cerere potrivit prevederilor acestui articol poate beneficia, dacă solicită, de facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare [art. 56 alin. (4) din Legea nr. 101/2016]. De asemenea, potrivit legii și jurisprudenței instanței de contencios constituțional, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții (a se vedea Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, paragraful 17). Prin urmare, față de acest context legislativ, Curtea, prin Decizia nr. 189 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 7 septembrie 2022, paragraful 19, a reținut că, în practică, prevederile criticate își au înrâurirea prin interpretare și aplicare în coroborare cu alte norme din dreptul comun în materia taxelor judiciare de timbru, reprezentate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în măsura compatibilității acestora, spre exemplu, cu art. 31 alin. (1) din această ordonanță de urgență, care prevede că determinarea, în concret, a cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată, desigur ținând seama de natura juridică a litigiului, a acțiunilor și a cererilor. ...