Decizia CCR nr. 850/2017Punctul 20

20. Cât privește primul aspect de neconstituționalitate invocat, Curtea apreciază că nu se poate pune un semn de egalitate între salariații pentru care angajatorii au urmat procedurile legale și au obținut încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite în termenele prevăzute de lege și acei salariați pentru care angajatorii nu au depus aceleași diligențe. Situația celor două categorii de persoane este evident diferită, determinată fiind de respectarea sau nu a condițiilor impuse de lege. Din această perspectivă, cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activității desfășurate în condiții deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, în sensul că „nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții“ apar nu doar ca fiind în deplin acord cu dispozițiile legale, dar și în perfectă consonanță cu prevederile constituționale ale art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi. ...