Decizia CCR nr. 855/2017Punctul 17

17. Guvernul susține că, interpretate sistematic - în coroborarea lor cu celelalte prevederi ale Capitolului IV din Titlul IV al Părții generale, dedicat „metodelor speciale de supraveghere sau cercetare“ -, dispozițiile criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil, nici dreptului la respectarea vieții private. Astfel, întrucât se regăsesc în art. 142 din Codul de procedură penală și, având în vedere că, potrivit art. 140 alin. (3) și (4) din același act normativ, mandatul în cauză se emite de judecătorul de drepturi și libertăți după ce acesta a dispus prin încheiere încuviințarea supravegherii tehnice, rezultă că prevederile criticate se referă, prin ipoteză, la date obținute în urma unei supravegheri tehnice legal dispuse. Apreciază că prevederile criticate nu vizează eliberarea organului de urmărire penală de obligația de a justifica necesitatea ingerinței și proporționalitatea acesteia cu scopul urmărit, ci creează numai posibilitatea valorificării ca mijloace de probă într-o cauză penală a proceselor-verbale de consemnare a activității de supraveghere tehnică autorizate întro altă cauză penală, dacă și numai dacă procedeul probator ar fi putut fi încuviințat, potrivit legii, și în cea dintâi. Astfel, Guvernul susține că datele și informațiile la care se referă art. 142 alin. (5) din Codul de procedură penală nu vor putea fi administrate ca probe într-o altă cauză penală, decât dacă și în privința acesteia sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de art. 139 alin. (1) din Codul de procedură penală. ...