Decizia CCR nr. 820/2017Punctul 5

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968, invocând, în acest sens, și jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 734 din 23 noiembrie 2017 și nr. 779 din 28 noiembrie 2017. Mai arată că textul de lege criticat este unul previzibil, având în vedere interpretarea jurisprudențială anterioară Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016. În acest sens, face referire la comunicatele de presă date de Parchetul General, prin care se menționa sprijinul tehnic acordat de Serviciul Român de Informații la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise de instanțe, practică ce era confirmată de jurisprudență, inclusiv de cea a instanței supreme. Astfel, invocă deciziile nr. 469/A/2016 și nr. 97/A/2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, precum și opinia instanței din Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016. În ceea ce privește dispozițiile art. 282 alin. (4) lit. a) și c) din Codul de procedură penală și ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, arată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât doar o decizie de admitere a unei excepții de neconstituționalitate ridicate în speța respectivă ar putea duce la invocarea nulității în fața instanței de judecată. De asemenea, nu au legătură cu soluționarea cauzei nici dispozițiile art. 3 și art. 7 din Legea nr. 255/2013, în speță fiind incidente prevederile art. 14 din același act normativ, având în vedere faptul că rechizitoriul a fost emis în 2011, judecata în fond a avut loc în 2013, iar rejudecarea fondului în 2015. ...