Decizia CCR nr. 774/2017Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea din Dosarul Curții nr. 65D/2017, arată că, potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cadrul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunța la urmărirea penală, când constată că nu există interes public. În măsura în care procurorul nu renunță la urmărirea penală, iar instanța reține vinovăția inculpatului, aceasta din urmă va putea avea în vedere doar două soluții reglementate de legiuitor, respectiv fie pedeapsa închisorii, cu aplicarea prevederilor art. 91 și următoarele din Codul penal, fie pedeapsa închisorii cu executare, nefiind aplicabile dispozițiile art. 80 din Codul penal - renunțarea la aplicarea pedepsei. Astfel, constatarea lipsei interesului public devine apanajul procurorului, acesta fiind învestit cu o „aură de superioritate“, spre deosebire de judecător. Aceasta reiese și din faptul că, deși condițiile prevăzute la art. 80 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal sunt similare celor prevăzute la art. 318 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul nu le poate aplica decât pentru infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de maximum 5 ani, spre deosebire de procuror, care le poate aplica pentru infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de maximum 7 ani. În final, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale în materia clarității și previzibilității legii. ...