Decizia CCR nr. 774/2017Punctul 10

10. Totodată, instanța de judecată, autoare a excepției în Dosarul Curții nr. 1.224D/2017, arată că datele care caracterizează persoana inculpatului din cauză, expuse în sentința penală, conduc la concluzia că gravitatea faptei săvârșite de acesta este una redusă, astfel că nu se impune sancționarea obligatorie a acestuia prin condamnare. Deși o astfel de soluție ar fi posibilă prin aplicarea art. 80 alin. (1) și alin. (2) lit. a) -c) din Codul penal, din cauza limitei maxime de pedeapsă de 5 ani închisoare prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) din același act normativ, în cauză nu se poate renunța la aplicarea pedepsei. Arată însă că, în același timp, soluția renunțării la urmărirea penală, soluție care valorifică și situații precum cea din prezenta cauză, ar putea fi aplicată, deoarece, pentru incidența acestei instituții, limita maximă în ceea ce privește pedeapsa este de 7 ani închisoare. Constată, astfel, că persoane aflate în situații juridice identice nu pot beneficia de aceeași soluție juridică din cauza criteriului limitei de pedeapsă reglementat diferit pentru cele două instituții, consecința acestui fapt fiind aceea că magistratul-procuror, care nu are competența de a analiza și de a da o soluție definitivă într-o cauză penală, are o libertate de apreciere mai extinsă decât magistratul-judecător. ...