Decizia CCR nr. 777/2017Punctul 16

16. Se consideră că legea criticată nu se constituie într-o ingerință în competențele puterii executive, nu înlătură atributele dreptului de proprietate, inclusiv cel al dispoziției, și nici nu golește dreptul de proprietate de conținutul său. Dreptul de preempțiune nu se constituie într-o formă de restrângere a dreptului de dispoziție al proprietarului asupra bunului, dreptul de proprietate fiind garantat constituțional, ci el se manifestă numai în situația în care proprietarul bunului se hotărăște să vândă bunul și se exercită numai în termenul legal, astfel stabilit, ca să nu obstrucționeze vânzătorul proprietar în dreptul său de dispoziție asupra bunului și să înștiințeze Ministerul Culturii și Identității Naționale, conform legislației în vigoare. Este firesc ca orice stat să adopte reglementări prin care să protejeze bunurile din patrimoniul național sau cultural, mobile sau imobile, indiferent de forma de proprietate. ...