Decizia CCR nr. 735/2017Punctul 22

22. Cât privește critica potrivit căreia textul de lege criticat obligă instanțele de judecată să combine prevederile referitoare la regimul suspendării condiționate din Codul penal din 1969 cu dispozițiile din Partea generală a actualului Cod penal, care sunt aplicabile speței, fiind creată, astfel, o a treia lege (lex tertia) - în condițiile în care o atare combinare a normelor din legi penale succesive este contrară Constituției, așa cum s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 -, Curtea a reținut că principiul separației și echilibrului puterilor în stat presupune existența unui control reciproc între puterile statului, sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuțiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept și democratic, pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului (Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011). Controlul textelor de lege invocate ca temei de drept, realizat de instanța învestită cu soluționarea unei cauze penale, corespunde atribuțiilor constituționale ale instanțelor judecătorești. Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție, în activitatea de înfăptuire a justiției, judecătorii se supun numai legii, a cărei interpretare se realizează în mod necesar în procesul soluționării cauzelor, întrucât interpretarea este o fază indispensabilă aplicării legii. În aceste condiții, prin interpretarea și aplicarea de către instanță a textelor de lege criticate nu se realizează un „transfer“ de competență din sfera puterii legislative în sfera puterii judecătorești (paragraful 27). ...