Decizia CCR nr. 722/2017Punctul 11

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 2 alin. (9) și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborate cu dispozițiile art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Curtea observă că anterior sesizării sale, Legea nr. 95/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din data de 28 august 2015, dându-se textelor o nouă numerotare, normele de lege supuse controlului de constituționalitate regăsindu-se la art. 2 alin. (8) și art. 320. Cât privește dispozițiile art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea observă că, la data de 1 ianuarie 2016, prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, a fost abrogată Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Însă, dispozițiile art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, continuă să își producă efectele juridice în cauză, astfel încât pot fi supuse controlului de constituționalitate, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. În aceste condiții, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (8) și art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborate cu cele ale art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având următorul cuprins: – Art. 2 alin. (8) din Legea nr. 95/2006: „Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.“; ... – Art. 320 din Legea nr. 95/2006: (1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. (2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.; ... – Art. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: Stingerea creanțelor fiscale Creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege.; ... – Art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.“. ... ...