Decizia CCR nr. 691/2017Punctul 21

CCR · decizie de neconstituționalitate · 07.11.2017 · dosar 2.428/121/2016
Punctul 21
21. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea reține că, într-adevăr, textul criticat reglementează o procedură, specifică etapei camerei preliminare, ce se desfășoară în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate, precum și fără participarea procurorului. Această procedură are însă în vedere situația în care, în urma sesizării instanței prin rechizitoriu, inculpatul, celelalte părți sau persoana vătămată nu formulează cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în termenul prevăzut la art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală. Având în vedere că obiectul procedurii în camera preliminară îl constituie, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, tocmai soluționarea unor cereri și excepții din categoriile anterior menționate, în ipoteza lipsei formulării sau invocării lor, apare ca fiind firească continuarea procedurii în camera preliminară, prin constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și prin dispunerea începerii judecății. Această procedură se realizează fără citarea părților și a persoanei vătămate, întrucât, conform dispozițiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, inculpatului îi este comunicată o copie certificată a acestuia și, după caz, traducerea sa autorizată, fiindu-i adusă, astfel, la cunoștință acuzarea. Totodată, atât inculpatului, cât și celorlalte părți și persoanei vătămate li se aduc la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Așa fiind, persoanele anterior enumerate au cunoștință de existența dosarului penal, cunoscând că este în desfășurare procedura în camera preliminară. Totodată, aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu cele ale art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, conform cărora, în situația formulării unor cereri sau excepții specifice procedurii în cameră preliminară ori dacă judecătorul de cameră preliminară ridică excepții din oficiu, se stabilește termenul pentru soluționarea acestora, procedând la citarea părților și a persoanei vătămate. Per a contrario, în lipsa primirii unor citații, conform dispozițiilor legale anterior menționate, părțile pot deduce fie că judecătorul de cameră preliminară va dispune începerea judecății, potrivit prevederilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, urmând ca, în vederea desfășurării acesteia în mod legal, aceleași persoane mai sus enumerate să fie citate, conform prevederilor art. 353 alin. (1) din Codul de procedură penală, fie că judecătorul de cameră preliminară, ca urmare a exercitării competenței sale, prevăzute la art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, de a invoca, din oficiu, excepții referitoare la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, a restituit cauza la parchet, întrucât a reținut existența uneia dintre situațiile prevăzute la art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală. Și în această ultimă ipoteză, părțile urmează a fi citate, conform procedurii de citare corespunzătoare etapelor procesuale subsecvente, respectiv a urmăririi penale și a camerei preliminare, fiindu-le asigurată, astfel, posibilitatea de a lua la cunoștință despre desfășurarea procedurii penale în dosarele în care au calitatea anterior menționată și de a-și apăra interesele procesuale. ...
Sursa oficială ↗