Decizia CCR nr. 688/2017Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate au mai fost examinate de către Curtea Constituțională, din perspectiva unor critici similare, Curtea arătând că acestea au fost elaborate, de legiuitor, cu respectarea dispozițiilor art. 73 alin. 3 lit. h) din Constituție și cu respectarea marjei sale de apreciere, prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituție. Se susține că dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal cuprind o individualizare legală, care se reflectă în cuantumul pedepselor stabilit între limitele speciale prevăzute de legiuitor și în tratamentul juridic pe care acesta îl prevede pentru pluralitatea de infracțiuni, care însă nu anihilează individualizarea judiciară, aceasta fiind apanajul exclusiv al judecătorului. Acesta din urmă, în limitele stabilite de legiuitor, are obligația de a stabili pedepsele aplicate, individualizând, în ipoteza concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă și aplicând tratamentul sancționator, prevăzut de dispozițiile Codului penal, care impune un spor obligatoriu, egal cu o treime din totalul celorlalte pedepse. Se solicită, totodată, menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materia analizată. ...