Decizia CCR nr. 664/2017Punctul 12

12. Avocatul Poporului apreciază că din analiza textului legal criticat rezultă că acesta instituie ca regulă stabilirea sumelor datorate bugetului general consolidat pe baza evidențelor contribuabilului, iar, în cazul în care aceasta nu este posibilă, sumele datorate se determină, pe cale de excepție, prin estimare, de organul competent potrivit legii, în condițiile Codului de procedură fiscală. Prin urmare, critica autorilor excepției nu se poate reține, deoarece estimarea este aplicabilă numai ca excepție, când sumele datorate nu se pot determina pe baza evidențelor contribuabilului. Această modalitate de calcul nu împiedică dreptul la un proces echitabil sau la apărare al justițiabilului, acesta putându-se bucura de toate mijloacele procedurale legale în acest sens. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că organului fiscal îi revine numai obligația de a estima cuantumul prejudiciului, dar înfăptuirea actului de justiție revine exclusiv instanței de judecată - care apreciază dacă prejudiciul există, care este întinderea acestuia, modul de producere, persoana vinovată și, nu în ultimul rând, dacă a fost sau nu săvârșită o infracțiune. Prezumția de nevinovăție, și anume faptul că persoana este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, în aplicarea sa concretă, cere ca, în realizarea competențelor stabilite de lege, organele judiciare să nu pornească de la ideea preconcepută că persoana cercetată sau judecată este vinovată, existența vinovăției trebuind stabilită numai printr-o hotărâre penală definitivă. Or, din examinarea textului de lege criticat nu rezultă stabilirea vinovăției în afara unei hotărâri judecătorești definitive. ...