Decizia CCR nr. 667/2017Punctul 21

21. Față de aceste critici, Curtea reține că, prin art. 16 al titlului IV din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, legiuitorul a înlocuit sintagma inițială de „opoziție la executare“ din cuprinsul art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu cea de „contestație la executare“. În aceste condiții, nu se poate susține că există un vid legislativ, complinit doar prin voința arbitrară a instanței, deoarece sintagma de „opoziție la executarea cambiei“ este asimilată cu sintagma de „contestație la executare“. Ca atare, textul de lege criticat întrunește elemente suficiente care să asigure claritatea și previzibilitatea acestuia, astfel că nu se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. Conform prevederilor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, debitorul are posibilitatea să invoce și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, ceea ce convertește contestația la executare într-o nouă cale de atac cu efect devolutiv, fiind justificat ca formula de calcul al taxei judiciare de timbru aferentă unei astfel de contestații la executare (atipice) să se calculeze la fel ca în cazul unei noi acțiuni judiciare, deci prin raportare la art. 3 alin. (1) din ordonanță (a se vedea Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014, mai sus citată). ...