Decizia ÎCCJ nr. 59/2025 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii 20. Prin Încheierea de ședință din 18 octombrie 2024, instanța de trimitere a reținut, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, că, deși dispozițiile ordonanței de urgență se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, față de scopul declarat al legiuitorului avut în vedere la adoptarea actului normativ, precum și față de modalitatea de reglementare, în concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Odată confirmată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea devine obligatorie. ... 21. Tribunalul a apreciat că nu se mai impune stabilirea existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție că este necesar potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, iar sesizarea se impune cu titlu imperativ. ... 22. Totodată, s-a reținut că din analiza centralizatoarelor privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia contenciosului administrativ și a litigiilor de muncă nu a fost identificată nicio hotărâre privind exact chestiunile de drept care formează obiectul cauzei. ... ...