Decizia CCR nr. 635/2017Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se solicită, în acest sens, Curții Constituționale să constate că instanța a respins cererea de luare a măsurii internării medicale provizorii în cauza dedusă judecății. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 621 din 13 octombrie 2016. În subsidiar, pentru situația în care Curtea va trece peste argumentele de inadmisibilitate, se susține că excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 569 din Codul de procedură penală prevăd obligația instanțelor de a verifica periodic persistența cauzelor care au determinat dispunerea măsurii internării medicale, respectiv a stării de boală și a pericolului determinat de aceasta pentru sănătate, precum și obligația de a efectua o expertiză medicală care să ateste îmbunătățirea stării de sănătate a persoanei internate. Prin urmare, măsura criticată durează câtă vreme durează starea de pericol, neputând fi dispusă, în mod similar celorlalte măsuri de siguranță, pentru intervale de timp determinate. Se face trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Witold împotriva Poloniei. Se mai arată că, în prezenta cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât măsura este întemeiată pe dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. e) din Convenție. Prin urmare, având în vedere natura juridică diferită de cea a măsurilor preventive și împrejurarea că măsura criticată este luată pentru a proteja chiar propriile interese ale persoanelor vizate, este imposibil a se stabili o durată maximă a luării acestei măsuri, neputându-se aprecia momentul în care persoana internată medical se va însănătoși. ...