Decizia CCR nr. 635/2017Punctul 6

6. Se susține că, într-adevăr, drepturile fundamentale anterior menționate nu sunt absolute, exercitarea lor putând fi limitată printr-o reglementare etatică, dar că stabilirea conținutului și a limitelor acestor drepturi trebuie făcută în acord cu dispozițiile art. 53 din Constituție. Or, textele criticate nu respectă condițiile prevăzute prin norma constituțională anterior referită. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010 și nr. 712 din 4 decembrie 2014. Se susține că ingerința reglementată prin dispozițiile art. 248 alin. (1) și alin. (13) din Codul de procedură penală nu este proporțională cu cauza care a determinat-o. Astfel, chiar dacă textele criticate reglementează o măsură provizorie, ea poate fi dispusă pentru o perioadă nelimitată de timp, în condițiile în care principiul proporționalității, prevăzut la art. 53 din Legea fundamentală, presupune măsuri cu caracter extraordinar, acesta din urmă implicând și caracterul temporar al respectivelor măsuri. Se arată că recurgerea la restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale, în lipsa altor soluții, în vederea salvgardării valorilor democrației, presupune încetarea măsurilor luate odată cu încetarea cauzei care le-a provocat. Se susține că, de altfel, acesta este sensul dat de instanța de contencios constituțional prevederilor art. 53 din Constituție, în jurisprudența sa, prin decizii precum Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, Decizia nr. 139 din 14 decembrie 1994 și Decizia nr. 291 din 22 martie 2007. ...