Decizia CCR nr. 651/2017Punctul 19

19. Pornind de la scopul recursului în casație - care este acela de a îndrepta anumite erori grave de drept comise la judecarea apelului - și de la exigențele sporite dezvoltate în jurisprudența recentă a Curții Constituționale cu privire la asigurarea unei protecții efective a drepturilor și a libertăților fundamentale, Curtea constată că se impune reevaluarea efectelor dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală și reconsiderarea jurisprudenței sale cu privire la textul de lege criticat. În acest sens, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a preluat doctrina dreptului viu, care produce efecte directe cu privire la determinarea conținutului normativ al normei de referință, și anume Constituția, iar, în această privință, Curtea este unica autoritate jurisdicțională care are competența de a realiza o asemenea interpretare (Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 19). Reținând că dreptul este viu, Curtea a impus ca normele de referință în realizarea controlului de constituționalitate să prevadă o protecție juridică sporită subiectelor de drept (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 31, și Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, paragraful 19). ...